Monica şi Neamţu. Iluminaţi de victoria rezultată din bătaia administrată de populaţie ca la forfait, comicii Monica şi Neamţu (omul care defilase cu usturoiul pe scenă la Cina) se agitau ca apucaţii la ferestruica closetului de campanie din str. Comăniţa. Fâlfâiau bezele trecătorilor. Aceştia îi aplaudau şi le aruncau banane. Supravieţuiseră loviturii de stat, care-i trăsnise în freză după ce şi-au montat-o singuri. Simplă observaţie: nu-i de mirare că aleseseră latrina ca loc de satisfacţie, de vreme ce erau legitimaţi internaţional de rahatul estetic al lui Patapievici(vezi Pata, Opere alese).

În sensul celor de mai sus s-au produs şi spiciurile de ieri ale boicotatului Băse. Nu-şi mai încăpea în piele. Era biruinţa la care trudise în ultimul mandat. Întrucât abia a câştigat ultimele alegeri cu cinci milioane (graţie bonusului baconschian de la Paris), cele opt milioane care l-au călcat azi în picioare reprezintă fără îndoială o mare victorie. Dacă îl tăvălea întreaga populaţie, se înscria la Nobel.

Acum înţelegeţi de ce, ani de zile, Băse a speriat poporul cu tăierile şi a fugărit specialiştii hăhăindu-i la mişto s-apuce unde or vedea cu ochii. Fiindcă în România n-or să pupe în veci lefurile pe care le merită. Dar şi să nu mai existe alegători care să-i dea cu ştampila în cap.

Motiv pentru care şi ieri, când vorbea ca reprezentat al Monicăi şi al neamţului de la veceu, deşi nu-l anunţase nimeni că a scăpat de suspendare, o ţinea tembel că România are 22 de milioane. Omul nu se schimbă. Minte de stinge, manipulează conform fişei de vechi meseriaş în ale timpanului, iar canalele îi difuzează cu sârg prostiile. De unde să mai fie 22 de milioane, când milioane de oameni au părăsit vaporul de scârbă şi de sărăcie? Suntem ca avioanele cu geometrie variabilă, ne strângem sau dăm pe dinafară conform closetului din strada Comăniţa. Trad