S-a încheiat cea mai murdară și mai mincinoasă campanie electorală pe care am văzut-o în viața mea. Nici măcar cea care a culminat cu Duminicat Orbului, în 1990, nu a fost așa. La ora la care scriu aceste rânduri, se știu deja rezultatele oficiale din 97% din secții: 46,13% prezență, ceea ce ar însemna, în mod normal, că referendumul este invalidat, iar Traian Băsescu se întoarce la Cotroceni. Nu este însă atât de simplu, într-o țară în care o campioană olimpică poate fi jignită de doi oameni care fac rating partizan la TV doar pentru că nu a fost la vot, iar oamenii care nu au fost la vot ( în număr de peste 10 milioane) sunt făcuți proști în față de către o colegă a acestora. Cam acolo a ajuns ura de partid, ură care va continua, probabil, să provoace pierderi incomensurabile pentru fiecare dintre noi, fie că suntem partizani sau simple victime colaterale. Războiul va continua până la anihilarea completă a uneia dintre tabere, însă referendumul tocmai a revitalizat una dintre tabere, care părea moartă și pe cale să fie îngropată. Dacă victoria lui Băsescu va fi oficializată, ea va corespunde unei înfrângeri a USL, care, în pofida unei mobilizări unice în istorie ( nu vorbim de încălcările legiii, că acolo are cine se pronunța, dacă vor fi dovedite), n-a putut fructifica avantajul terenului propriu, ca să folosim un termen din fotbal. Și a pierdut la masa verde, ca să rămânem la sportul rege, chiar dacă Mazăre a venit cu majoretele pe teren. Și, pe cale de consecință, vom avea o toamnă și mai fierbinte, cu balanța politică din ce în ce mai echilibrată. Cu Băsescu președinte jucător, din nou, cu Ponta jucându-și ultima carte, cu Crin în aceeași situație ca geamănul lui politic, dacă nu-și dă demisia, așa cum a anunțat, cu Dan Diaconescu în pole position și cu MRU catalizator al dreptei. Dar fără milioane de alegători, care au arătat cât de scârbiți sunt de toate mane