Mici la stat dar mari la fapte, mărunţi dar puternici şi foarte rezistenţi, blânzi şi puţin pretenţioşi, capabili să reziste celor mai geroase ierni ori în zonele cele mai aspre, cu puţină hrană, adevăraţi supravieţuitori în condiţii extreme, huţulii, micuţii cai care au uimit armata austriacă, sunt o adevărată comoară genetică, păstrată cu sfinţenie în munţii Bucovinei, la Herghelia Lucina.

Acolo au venit, să descopere originile acestui cal fenomen, zeci de străini, din şase ţări, membrii Federaţiei Internaţionale de Creştere a Cailor de Rasă Huţulă.

Astfel, timp de trei zile, Herghelia Lucina, gestionată de Direcţia Silvică Suceava, a fost gazda şedinţelor tehnice privind conservarea acestui fond genetic important, în acest timp fiind organizate diverse acţiuni, precum cele de vizitare a hergheliei, demonstraţii hipice şi o serbare câmpenească alături de cei consideraţi a fi creatorii rasei huţule.

Convoiul fără cai putere

Sâmbătă dimineaţă, invitaţii din şase ţări – Austria, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria şi Germania, au beneficiat de un tur al Hergheliei Lucina, alături de reprezentanţii conducerii Ministerului Mediului şi Pădurilor, a Regiei Naţionale a Pădurilor şi a Direcţiei Silvice Suceava.

Oaspeţi şi gazde, cu toţii şi-au făcut apariţia la trapul calului, ca pe vremuri, când maşinile, cu ai lor cai putere, nu existau.

În fruntea convoiului se aflau mândri călăreţi, pe cai negri sau de culoarea castanei coapte, lucind în soare, iar în urma lor veneau atelajele, trase tot de cai huţuli.

În întâmpinarea lor au ieşit frumoşi feciori şi fete ai populaţiei huţule din zonă, înveşmântaţi în straiul tradiţional, strămoşesc.

Atât la venire, cât şi la plecarea într-un tur al hergheliei, maşinile puse la dispoziţie au fost ignorate de toată lumea, oamenii preferând să se înghesuie în docare şi căruţe pentru