Cit de mult credit trebuie sa dam alegatiilor legate de "filiera ruseasca"? Dupa referendumul din 2007 si alegerile prezidentiale din 2009 (vizita lui Mircea Geoana la Moscova a ridicat multe semne de intrebare nu atit pentru ca a avut loc ci pentru ca presedintele de atunci al Senatului Romaniei s-a straduit din rasputeri sa o tina secreta) chestiunea revine pentru a treia oara in dezbaterea publica. Unii vor spune desigur ca nu e nimic altceva decit o intoxicare mediatica menita sa-i compromita pe adversarii lui Traian Basescu. E simplu si comod! Numai ca la o privire mai atenta se poate vedea ca astfel de asertiuni nu pot fi expediate cu atita usurinta. Cu atit mai mult cu cit contextul international e cu totul altul in 2012 prin comparatie cu cel din 2007 sau 2009. Probabil ca nici un analist serios nu se indoieste de faptul ca Federatia Rusa ia in calcul scenarii de recuperare, fie si partiala, a unor tari desprinse in ultimele doua decenii din orbita fostei Uniuni Sovietice. La fel cum Occidentul a incurajat la rindul sau, cu doar citiva ani in urma, evolutiile in sens invers initiate in Ucraina, esuata lamentabil intre timp, sau in Georgia. Nu e nici un secret ca Moscova, o probeaza declaratii oficiale foarte explicite in acest sens, a fost vizibil iritata mai ales de tari ca Polonia sau Romania care au incheiat partenariate strategice cu Statele Unite. Cu atit mai mult cu cit acestea s-au soldat in final cu acorduri de instalare in cele doua tari a unor elemente componente ale scutului anti-racheta. In plus, zona balcanica a ramas contant o prioritate strategica pentru Kremlin. Cum rusii si-au consolidat semnificativ in ultimii ani influenta politica si economica in Serbia, cum Grecia a devenit intre timp unul dintre membrii problema ai Uniunii Europene, e de la sine inteles ca evolutiile politice din Romania si Bulgaria sunt privite cu interes maxim la Mosco