Presa internaţională, de stânga sau de dreapta, este unanimă în condamnarea derapajelor antidemocratice ale puterii USL. Dacă însă, până acum, România a beneficiat de o atitudine îngăduitoare din partea Uniunii Europene şi a Statelor Unite, de-acum înainte trebuie să ne aşteptăm la o atitudine mult mai puţin prietenoasă şi mai intransigentă.
Fie că vorbim de publicaţii considerate „de stânga'' - The New York Times, Washington Post, The Guardian, BBC News, Le Monde El Pais - de „centru'' - Financial Times, The Economist - sau de „dreapta'', The Wall Street Journal, Le Figaro sau Frankfurter Allgemeine Zeitung, presa occidentală a fost unanimă în toată această perioadă în condamnarea derivei antidemocratice a Guvernului României şi a atacurilor la adresa statului de drept. El Pais şi Le Figaro au dat chiar acelaşi titlu - „România este noua oaie neagră a Europei'' -, deşi au orientări ideologice diferite.
Pentru a evalua impactul catastrofal pe care l-a avut campania de demitere a preşedintelui trebuie să reamintim că, indiferent de ceea se afirmă în România, nici José Manuel Barroso, nici Viviane Reding, nici Herman van Rompuy nu deschid la prima oră ziarele româneşti, ci, cel mai probabil, Financial Times şi International Herald Tribune, ediţia europeană a New York Times. Una dintre cele mai respectate voci pe ambele maluri ale Atlanticului este aceea a lui Judy Dempsey, de mulţi ani reporterul IHT pentru Europa. Or, iată ce scria Judy Dempsey, cu câteva zile în urmă, despre situaţia din România şi Bulgaria: „Bulgariei şi României li s-a permis să se alăture Uniunii Europene în 2007, cu toate că aceste probleme (corupţie endemică, stat de drept slab, criminalitate organizată) erau evidente încă de atunci şi raportate ca atare de către UE, pentru că s-a crezut că aderarea la UE îi va încuraja pe reformişti, în vreme ce excluderea va împiedica efortu
