Sabrerul a început concursul la 11:30 ora Londrei şi s-a calificat în semifinale după ce a eliminat trei adversari.
E dimineaţă în Sala S1 de la ExCel. Scrima se pregăteşte iar de show. Pare să fie musical, din difuzoare se varsă acorduri sprintene, iar zgomotul acoperă orice. Din întuneric se decupează patru dreptunghiuri colorate. Roşu, albastru, verde şi galben, planşele sînt luminate, fiecare înconjurată de un traseu ca de neon, invenţie a românului Ioan Pop, medaliat olimpic cu bronz la sabie, cu echipa, în 1976.
Un crainic întreţine atmosfera
Te gîndeşti mai degrabă că va fi un spectacol pe gheaţă aici. Sau poate un show de televiziune pentru că un crainic voios întreţine publicul, cere spectatorilor să strige, să facă valuri, intervievează copii. Nu mai e vorba de sportul care se exprimă muzical prin "Dansul săbiilor" lui Haciaturian. E propria lui muzică. "La Jocurile Olimpice e atipic. Sala e plină. Sîntem băgaţi mai mult în seamă, ceea ce nu se întîmplă la alte competiţii". Aşa crede Rareş Dumitrescu, vicecampionul mondial din 2009 la individual. Londra îl confirmă.
E în "optimi"!!!
Rareş, sau Dumi, cum îl strigă toată lumea, are un început de drum roşu. Asta e planşa lui. Întîi cu Dmitro Boiko, din Ucraina. Românul controlează debutul de confruntare, se distanţează pînă la 5-2, dar adversarul revine mereu. Se face 9-5, Rareş înţeapă scurt şi des, dar Boiko vine iar ameninţător.
Încă o şarjă a lui Dumi pentru 12-7, apoi 13-9. Dar încă nu e decis. Un pic de suferinţă pitită sub costumul alb. La 14-12, al nostru găseşte tuşa care contează. E în "optimi". Faza în care se oprea acum patru ani, la Beijing, la prima sa participare olimpică. 15-6, ce bătaie!
Doar că aici e Londra. E un Rareş la fel de înalt, de exploziv în lovituri, de dominant, dar cu patru ani mai experimentat, mai înţelept, mai rutinat.
Urmează "op
