"Cel mai greu proces de recrutare a fost cel de recrutare a unei bone pentru copilul meu", spune o mamă care lucrează ca headhunter într-una din cele mai mari firme de executive search de pe piaţa locală.
Recrutarea unei bone este un proces de durată, anevoios şi foarte dificil, pentru că presupune practic asimilarea unui nou membru în familie şi de aceea procesul a devenit tot mai dificil atât pentru părinţi, cât şi pentru agenţiile de recrutare în domeniu, care spun că cu greu mai găsesc persoane care să nu fie motivate de câştigul salarial atunci când vor să se angajeze ca dădace.
"După o căutare de mai bine de 3 luni, am investigat şi testat toate tipurile de colaborare: bonă internă, bonă filipineză, bonă externă, bonă part-time etc. Cea mai mare parte a bonelor înscrise în bazele de date ale agenţiilor sunt fără o calificare minimă, fără experienţă în această zonă, netestate psihologic, agramate, neîngrijite, provenite din rândul persoanelor disponibilizate sau al persoanelor ieşite la pensie care doresc să-şi consolideze venitul", spune Diana Gămulescu, 31 ani, consultant în comunicare şi mamă a doi gemeni.
Diana a încercat să colaboreze cu agenţii specializate în plasarea de personal, dar s-a dovedit a fi un eşec, deoarece candidatele fie nu respectau profilul căutat, fie erau neserioase şi se răzgândeau şi nu mai participau la procesul de recrutare fără să anunţe în prealabil, fie erau selectate şi apoi testate şi nu corespundea "autopromovarea" cu realitatea sau aveau aşteptări salariale mai mari decât un salariu mediu pe piaţă.
Empatia, flexibilitatea, simţul răspunderii sau adaptabilitatea sunt calităţi tot mai rar întâlnite printre persoanele care vor să fie bone, susţin specialiştii în recrutare a personalului calificat pentru îngrijirea copiilor.
"Recrutarea de bone a devenit din ce în ce mai grea din cauza
