Luaţi de valurile politicii românii au uitat că în ziua de 29 iulie s-au împlinit 100 de ani de când s-a născut una dintre cele mai luminoase figuri ale ţării noastre: monahul Nicolae Steinhardt de la Rohia, creatorul minunatei cărţi „Jurnalul fericirii", capodoperă a literaturii române, care a fost reeditată de curând într-o variantă inedită de către editura Polirom în parteneriat cu Mânăstirea Rohia.

„Sunt născut în anul 1912 într-o margine de Bucureşti, unde tatăl meu, inginer, conducea o fabrică de mobile şi cherestea (comuna suburbană Pantelimon). Din copilărie m-au atras clopotele şi obiceiurile creştineşti. Părinţii mei erau în bune relaţii cu preotul Mărculescu de la biserica locală, Capra, unde am mers şi eu. Clasele primare le-am urmat parte acasă, parte la Şcoala Clementa (în răstimp ne mutaserăm în centrul oraşului). La Liceul Spiru Haret am fost singurul dintre patru elevi israeliţi care nu am venit cu certificat de la rabin, ci am învăţat religia creştină, avându-l drept dascăl pe preotul Gheorghe Georgescu, de la biserica Sfântul Silvestru, om de ispravă, care mă simpatiza şi-mi da note mari", scria părintele Steinhardt într-o autobiografie care se păstrează şi azi în biblioteca Mânăstirii Rohia din Ţara Lăpuşului.

„Mă nasc din nou din apă viermănoasă şi duh rapid"

Botezul însă l-a primit în închisoare după ce a fost arestat în lotul „intelectualilor mistico-legionari“ Noica-Pillat. Unul dintre cele mai emoţionante fragmente din „Jurnalul fericirii" este chiar cel al botezului care a avut loc pe 15 martie 1960: „Catehizarea a luat sfârşit. Botezul, hotărât pentru ziua de cincisprezece, are loc aşa cum stabilisem. Părintele Mina alege momentul pe care-l socoteşte cel mai potrivit: întoarcerea de la «aer», când caralii sunt mai ocupaţi, când agitaţia e maximă. Trebuie să lucrăm repede şi să acţionăm clandestin în văzul tuturor. Conspi