Alina povesteşte amănunte din timpul meciurilor pe care le-a disputat în drumul spre argint

Alina spune că putea câştiga medalia de aur dacă nu era accidentată

Alina a vorbit mult după finala cu brazilianca Menezes. Şi la zona mixtă, şi la conferinţa de presă, şi pe holurile giganticului complex ExCel, şi la telefon. Mai ales la telefon. Prima declaraţie a fost una de frustrare: "Sunt un pic supărată, pentru că mi-aş fi dorit aurul. Mai ales că este a XXX-a ediţie a Jocurilor, iar eu fac 30 de ani". Alina s-a scuturat însă repede de dilema care a circulat printre români. Ce faci după un astfel de rezultat? Te bucuri pentru medalia de argint sau regreţi că nu ai luat aurul? Ea a ales varianta a doua, una îmbrăţişată de toţi membrii delegaţiei olimpice. Chiar şi de exigentul antrenor Florin Bercean.

Alina, care a fost cel mai greu moment prin care ai trecut în cele trei meciuri până la finală?

Toate meciurile au avut câte un moment greu. Cu cubaneza am început mai prost şi a fost la un pas să puncteze. M-a lovit însă la piciorul unde eram accidentată în ţară şi mi-a fost teamă să nu păţesc ceva mai grav.

Te-a surprins descalificarea ei?

Da, dar a fost corectă. A avut mâna pe piciorul meu. Nu mă aşteptam să o descalifice din prima.

Ce ţi-a spus antrenorul când mai erau 25 de secunde şi mongola te conducea?

Să risc, pentru că nu mai am nimic de pierdut. Din fericire, a riscat ea şi am putut să o surprind.

Cât de mult a contat accidentarea în finală?

Mult. Dacă nu eram accidentată, puteam să sper că voi câştiga, chiar dacă brazilianca mă bătuse de trei ori la rând în ultimul timp. Pe final, n-am mai putut, am cedat.

Chiar nu vrei să mai încerci un an? Poate cucereşti şi titlul mondial care îţi lipseşte din palmares.

Cred că este de ajuns. Nu ştiu c