Rezultatul votului pentru referendumul de demitere a preşedintelui, din 29 iulie, este consecinţa lipsei de experienţă politică, la vârf, a tandemului Antonescu-Ponta şi a tânărului şi prea emoţionatului lor staff. Blitz krieg-ul pus la cale de cartierul general al Uniunii - oameni cu experienţă, care nu mai vor să apară, însă, în prim-plan politic - a funcţionat, prin surpriză, aproape fără cusur, în primele zile de la declanşare. Obiectivele au căzut, pe rând, în faţa impetuozităţii atacului trupei parlamentare, semn că tactica de luptă a fost gândită, pusă la punct şi aplicată în amănunt, fără apăsări constituţionale, de către cei mai experimentaţi.

Dar ca orice blitz krieg, şi acesta a avut neajunsurile sale. Anume că, odată cu estomparea elementului surpriză, pentru a avea finalitate, acţiunile ar fi trebui susţinute şi coordonate cu calm şi fermitate din avanpostul "spaţiilor" câştigate de conducătorii săi vizibili. Însă agitaţia măruntă a celor doi, dusă pe diverse planuri, colaterale, lipsite de consistenţă şi seriozitate, a dinamitat acţiunea principală.

După un vot sever, împotriva lui Traian Băsescu - aşa cum este el perceput -, Ponta acuză repetat că preşedintele trăieşte într-o lume paralelă şi că nu înţelege nimic din ceea ce i se întâmplă. Poate că nu înţelege. Dar, sincer vorbind, nici actualul premier nu a înţeles prea multe din ce i se întâmplă românului, în general. Este neadevărat, şi cel puţin inelegant, să-i acuzi, exclusiv, pe maghiari că au trântit votul, atâta timp cât, săptămâni de zile, "n" televiziuni au anunţat regula jocului - faptul că referendumul va fi validat cu 50 la sută plus unu -, iar la vot s-au prezentat doar 46 la sută dintre ei. În acest context, întreaga "vină" aparţie USL - fie că nu e credibil, fie că nu are forţă, fie că nu are comunicatori, fie că, pur şi simplu, nevotând, românii, indiferent de etnie, au