România, biata Românie, se dezintegrează pe zi ce trece. Pentru mulţi dintre noi, numele acestei ţări pare ceva abstract, e ca şi când ai vorbi despre cosmos, despre o altă planetă sau despre o altă galaxie. Acest cuvânt – România – nu mai trezeşte în nimeni niciun sentiment. Parcă a murit. Parcă a murit atât de mult, încât nici nostalgia decesului în sine nu ne mai naşte nicio emoţie. Două sunt cauzele acestei drame pe care o trăim, dar pe care n-o simţim.
• Interesul străinilor
• Prostia românilor
De ce interesul străinilor?
• Comunitatea europeană şi acest şmecheraş portughez pe nume Barroso au impus României o condiţie care contravine principiului organic al sistemului democratic, anume ca la referendum să participe 50%+1 din cei prezenţi pe listele electorale, în condiţiile în care Comisia de la Geneva a recomandat expres Europei ca această condiţie să dispară şi de acolo de unde este. De ce? Iată de ce: altfel se ajunge într-o situaţie paradoxală, cum este cea a României, în care o majoritate (indiferent cât ar fi ea), în cazul de faţă, covârşitoare, hotărăşte ceva, iar în realitate se statuează opţiunea minorităţii. O asemenea situaţie este pe punctul de a arunca în aer principiile fiziologice ale democraţiei. Din acest moment fie se restructurează din temelii conceptele actuale despre democraţie, fie, cum mă tem că va fi cel mai probabil, această normă injectată forţat în organismul democraţiei va naşte mutaţii dintre cele mai periculoase. Principiul vital al democraţiei este unul singur: Majoritatea hotărăşte! Un elector are trei posibilităţi: să voteze DA, să voteze NU sau să se abţină. Într-o situaţie dată, cum este cazul de faţă, electoratul prezent la vot a hotărât, într-o majoritate covârşitoare, DA. În aceste condiţii, ce faci cu votul a 8 milioane de oameni? Îl ignori? Îl ignori! Dar asta nu e tot! Într-o atare situaţie se int
