Inul, Linum, dupa denumirea stiintifica, este o planta anuala ierboasa, cultivata inca de la inceputurile umanitatii. La noi se cultiva atat pentru fuior, cat si pentru semintele sale oleaginoase. In scopuri medicinale se folosesc numai semintele ajunse la maturitate completa.
Semintele de in sunt bogate in mucilagii, saruri de potasiu si de magneziu. Mai contin acizi grasi tip omega 3, grasimi bune, care previn bolile cardiovasculare, diabetul si care ne ajuta sa slabim. Datorita mucilagiilor din compozitie, semintele de in se recomanda in tratarea catarului stomacal si intestinal si a constipatiei.
Semintele de in reduc nivelul colesterolului sanguin si sunt, de asemenea, o sursa sigura si importanta de fitoestrogeni, hormoni vegetali care previn cancerul de san si de colon.
Intern, semintele de in se folosesc numai intregi. In caz de constipatie, se pot lua una - doua linguri de seminte intregi cu putina apa, foarte usor incalzita, dimineata sau seara, pe stomacul gol. Chiar daca nu sunt antibiotice, procedeaza in asa fel incat sa le iei amestecul de apa si seminte zilnic la aceeasi ora, pentru a le da posibilitatea sa-si faca efectul asteptat.
Impotriva inflamatiilor intestinale se poate prepara o bautura emolienta dintr-o lingura de seminte intregi macerate, timp de o jumatate de ora, intr-o suta de mililitri de apa usor incalzita.
Ceaiul de in, bun in caz de pietre la rinichi
Ceaiul preparat din seminte de in amestecat cu zeama de lamaie se recomanda in caz de piatra la rinichi, litiaza renala, si inflamatii ale vezicii urinare.
Extern, semintele de in macinate se folosesc sub forma de cataplasme. Faina de in, in amestec cu apa, se fierbe pana se obtine o pasta care, mai apoi, se pune intre doua bucati de panza si se aplica pe locul bolnav - furuncule, abcese, dureri articulare s
