Pe parcursul întregii campanii pentru referendumul din 29 iulie, Victor Ponta a recurs la un arsenal năucitor de detractări, demonstrându-se ca de obicei absorbit nu de administrarea ţării, ci doar de bătălia pentru acaparea puterii totale în stat. Nu cunosc, la ora scrierii acestui articol, rezultatul referendumului, în schimb mi-e cât se poate limpede că USL a vizat încă de la preluarea puterii cucerirea unei supremaţii de o anvergură nemaiîntâlnită nici măcar în anii de glorie ai FSN. Românii s-au trezit peste noapte confruntaţi cu un egoism incomensurabil, urmaşii feseniştilor anilor '90 nemaiobosindu-se să-şi camufleze interesele pur personale sub pretextul vreunui aşazis interes naţional - fie el economic, geopolitic sau de orice alt fel.

În viziunea USL, Băsescu şi diabolica independenţă a sistemului judiciar pe care a încurajat-o ani de-a rândul trebuie distruse aidoma Cartaginei după vrerea senatorului roman Cato. În vederea atingerii acestui deziderat, Victor Ponta nu s-a sfiit să-şi bată joc până şi de mai-marii UE: Pe preşedintele PE Martin Schulz, unul dintre puţinii susţinători de vază pe care putea conta graţie apartenenţei la aceeaşi familie politică europeană, l-a minţit verde-n faţă cu ocazia conferinţei comune de presă, iar preşedintelui CE, José Manuel Barroso, i-a promis solemn că se face prompt băiat cuminte. Dar ce să vezi: Întors de la Bruxelles, Ponta a semnat chiar a doua zi, alături de ceilalţi pucişti-şefi din USL, un "acord" de principiu cu burlescul colonel Dogaru şi o serie de baroni sindicalişti în vederea complinirii loviturii de stat prin desfiinţarea CCR, DNA, ANI, CNSAS şi GDS. Plagiatul său de notorietate de-acum mondială coroborat cu ruşinea CV-ului umflat cu masterate inexistente nu i-au diminuat defel aroganţa aparent imperturbabilă, ci au dus la o încrâncenare infantilă pentru identificarea cât mai mult