Nu este brutar şi nici măcar nu se pricepe să frământe aluatul, dar cu toate acestea a pus umărul la construirea unei brutării ecologice pentru 33 de tineri cu dizabilităţi mintale. Sursa: CODRIN PRISECARU

Laurenţiu Ionescu (38 de ani), unul dintre angajaţii asociaţiei "Prietenia", po vesteşte cum este să lupţi zi de zi pentru cei pe care societatea îi vrea invizibili: oameni cu sindrom Down şi retard mintal.

Curtea centrului de socioterapie Prietenia, din Pantelimon, pare că nu se mai termină. Dacă ai poftă de-o salată, intri în seră şi culegi roşii de soi ales sau spanac proaspăt, toate bio şi, cel mai important, crescute de mâinile unor tineri pe care nimeni nu i-ar angaja.

Laurenţiu însă a descoperit că în aceşti tineri zace o voinţă cât muntele, aşa că s-a înhămat la proiectul vieţii sale, construirea unei brutării eco. "Ca s-o ridicăm, am alergat după sponsori. Acum, ni s-au terminat fondurile, dar nu renunţăm. Vom demara o campanie de strângere de fonduri pentru a termina acest proiect. Scopul e ca tinerii de aici să se autosusţină muncind la brutărie", spune bărbatul.

De la milă la admiraţie

Înalt, slăbuţ, cu un zâmbet desprins parcă din reclame, Laurenţiu s-a făcut repede plăcut de către cei 33 de beneficiari ai asociaţiei, complet imuni la politeţuri. "Ei nu se ascund după deget. Dacă nu te plac, ţi-o spun verde în faţă, ca nişte copii", se emoţionează "omul cu pâinea".

Domeniul asociației, aflat la marginea Bucureștiului, adăpostește sere, ateliere de tâmplărie, o livadă

A ajuns să-i ştie ca-n palmă: unii ajută la bucătărie, alţii ţes în atelier, în timp ce îndemânaticii sunt cooptaţi la tâmplărie. "Am lăsat mila deoparte, acum simt admiraţie. Fiecare are câteun talent", spune Laurenţiu Ionescu.

Din mâinile tinerilor cu handicap ies lucrări remarcabile, care se vând la târgurile speciale din Capitală

Recunoaş