Un cercetător britanic a reuşit să reproducă mirosul de la bordul staţiei spaţiale Mir, un amestec de "transpiraţie şi benzină", iar specialiştii de la NASA sunt foarte interesaţi de lucrările acestuia, cu ajutorul cărora viitorii astronauţi ar putea fi pregătiţi olfactiv pentru misiunile spaţiale.

Cu un miros de o mie de ori mai dezvoltat decât al omului, căţeaua Laika, prima fiinţă care a ajuns pe orbită, în 1957, a trăit un moment "penibil", scrie Le Figaro. Pentru că o călătorie în spaţiu este o probă şi pentru simţul olfactiv, este de părere cercetătorul britanic Steve Pearce, care a recreat mirosul de la bordul staţiei spaţiale Mir (1986 - 2001), în timpul unei expoziţii dedicate acestui domeniu.

Într-un interviu pentru Discovery Space, cercetătorul a descris acest miros drept un amestec între "cel al picioarelor transpirate, un corp care degajă o mireasmă râncedă, solvent pentru vopsea şi benzină".

NASA, care a aflat despre acest experiment, i-a cerut cercetătorului să reproducă "aroma" pentru a o utiliza în timpul antrenamentelor pentru viitorii astronauţi.

Astronauţii nu pot face duş, iar aerul circulă într-un spaţiu închis, astfel încât staţiile şi navetele spaţiale sunt locuri ideale pentru dezvoltarea mirosurilor dezagreabile.

"Nu ne dăm seama că miroase urât la bord", a spus astronautul Jean-François Clervoy, care a participat la trei misiuni în spaţiu. "Însă, la întoarcerea pe Terra, când echipa de la sol intră în capsulă, are adesea o tendinţa de face un pas înapoi", a mai spus acesta, care a adăugat că mirosul este similar celui dintr-un vestiar de fotbalişti.

Pentru a limita sursele de potenţiale mirosuri urâte, astronauţii evită anumite mâncăruri la bord, de exemplu bananele, care putrezesc repede, şi salata de ton.

Dacă mirosul de la bordul navelor spaţiale este un lucru care se poate afla, cel al spaţiulu