Prima lovitura de stat a avut loc in 2004. A doua s-a produs in 2008, urmata de o alta, in 2009. Cat priveste lovitura de stat din 2012, aceasta abia incepe. Iata pe ce bazez aceste afirmatii:
Scopul procesului electoral este evitarea conflictului (a luptelor de strada, a grevei generale, a unui razboi civil si a altor violente petrecute in Piata Universitatii). Nu trimiterea in scaunul de presedinte, senator sau deputat a unui om, ci asigurarea linistii in societate, a echilibrului si a stabilitatii. De aceea, se cauta majoritatea: astfel sunt multumiti de rezultat cei mai multi dintre electori, iar increderea rezultata permite conducatorilor sa treaca de momentele dificile, pana la urmatorul proces electoral.
In 2004, majoritatea romanilor a incredintat PSD majoritatea parlamentara si, deci, guvernul. Traian Basescu, abia ales presedinte, a dat o lovitura de stat, impunand un premier sustinut de mai putini oameni decat acela ajuns, prin jocuri de culise, in Opozitie. A rezultat un dezechilibru, o instabilitate politica, rezolvata in 2007, prin refacerea unei majoritati parlamentare dorite de popor, respectiv PSD plus PNL, care a si guvernat fara probleme pana la finalul mandatului.
In 2008, PSD a avut majoritatea in scrutinul popular, dar sistemul de alocare a mandatelor si vointa unui singur om, care nu cauta stabilitatea, ci Puterea, au creat o constructie instabila, care s-a prabusit in 2009. Din nou s-a generat o solutie de echilibru, respectiv solutia Klaus Johannis, care reprezenta, prin intermediul Parlamentului, majoritatea cetatenilor cu drept de vot.
Atunci, o grupare politica a ocupat cu forta guvernul. Decizia unui singur om a fost, ulterior, impusa de procurorii si fabricantii de dosare care i-au determinat pe unii parlamentari sa ignore mandatul primit, trecand in tabara care reprezenta minoritatea.
Dupa anul 2000, major
