Deschiderea oficială a Jocurilor Olimpice, la sfârşitul săptămânii trecute, a fost un spectacol magnific.

Pentru noi, cetăţenii României, ofertaţi mult timp doar cu un spectacol politic jalnic, a fost un intermezzo incredibil. Inspiraţia şi creativitatea lui Danny Boyle ne-a purtat într-o „călătorie prin tot ce e britanic", de la viaţa rurală la transformarea industrială, de la James Bond şi Mr Bean la The Beatles, Rolling Stones, Pink Floyd.

Într-un cuvânt, am asistat la un regal, în prezenţa Reginei Elisabeta a II-a şi ritmul imnului „God Save the Queen". A fost o excelentă promovare globală a brandului „Bretannia", dar şi a mesajului de preţuire pentru forţele schimbării, admiraţie a modelelor care pot inspira generaţii, respect pentru spiritul olimpic şi competiţia internaţională.

CE VOR ROMÂNII?

Nu puteam să nu compar cu România felul în care Marea Britanie şi-a susţinut interesul şi identitatea în globalitate. Ce arată contemporaneităţii românii? În primul rând o gâlceavă continuă, un spectacol al scandalului politic neîntrerupt, o lipsă evidentă de coeziune internă şi slabă integrare socială şi naţională. Existenţa unei elite adevarate, politice şi culturale, care să iniţieze proiecte socio-economice şi naţionale,care să arate şansele noastre de înscriere în europenitate şi globalitate,care să mobilizeze şi să ghideze energii şi resurse ale indivizilor şi comunităţilor este departe de recunoaşterea socială.

În loc să vedem o emulaţie pentru reconstrucţia ţării, pentru utilizarea maximă a potenţialului şi beneficiilor posibile, pe care le avem ca stat membru al Uniunii Europene, înregistrăm o degradare conştientă şi sistematică a vieţii publice şi a comportamentelor democratice, o nepăsare faţă de bunurile publice şi chiar distrugere a eventualelor susţineri economico-sociale şi culturale care ar putea constitui elemente de promovar