Ca să obţii procente de participare la vot de 74-75% la nivel de judeţ, trebuie să convingi să dea cu ştampila toată populaţia cu drept de vot, iar pe deasupra să mai aduci şi câteva sute de autocare pline cu sârbi sau cu bulgari!
În judeţe precum Olt, Mehedinţi sau Teleorman, dintre oltenaşii sau muntenaşii apţi de vot, mulţi sunt plecaţi prin Italia sau Spania, unii lucrează prin Bucureşti sau prin alte zone ale ţării, alţii se află în concediu la munte, la mare sau în străinătate. Dintre cei rămaşi „la vatră", unii nu au chef de vot, alţii nu au acte de identitate, iar cei mai curajoşi (adevăraţi „disidenţi" ai locului) au recurs la boicot. Şi atunci, de unde să mai rămână atâţia alegători încât să iasă procente ca la FSN, în 1990? Reproduc scrisoarea pe care mi-a trimis-o ieri un tânăr care semnează Gabriel.
„Eu locuiesc în Bucureşti, dar părinţii şi bunicii mei locuiesc la sat, în judeţul Teleorman. Mi-au spus că ieri, pe seară, au intrat cu urnele mobile în curţile oamenilor. Bănuiesc că după anunţarea estimării de prezenţă la vot de 27% la ora 17, preşedinţii de secţii de votare au intrat în panică şi au silit practic oamenii să voteze, trimiţând urnele mobile peste ei în curţi şi în case. Aşa «s-a făcut» peste 70% participare la vot în Teleorman.
La ţară, omul - de ruşine - nu-i poate da afară din curte când i se încalcă intimitatea, pentru că la ţară oamenii se cunosc între ei. Oamenilor le e frică să refuze urna mobilă, pentru că se tem de primari (dupa alegerile locale, majoritatea fiind de la USL), se gândesc că poate vor avea de suferit când vor merge la primărie cu diverse probleme.
Eu cred că, prin trimiterea urnei mobile în curţile oamenilor, se încalcă liberul arbitru al cetăţeanului. Dacă omul din mediul rural consideră că e mai important să mulgă caprele sau să dea grăunţe la păsări decât să meargă la şcoală să voteze,
