Dupa nemernicia care a facut ca Romaniei sa-i suiere glontul pe langa urechi si intreaga Europa sa se intrebe cam cat de prost sa fii incat sa pui interese politicianiste deasupra necesitatii de a gestiona un context economic dificil - si nici nu stiu daca s-a terminat -, cred ca Partidul National Liberal trebuie sa-si bage toate picioarele in apa si sa traga o analiza profunda, chirurgicala, asupra viitorului sau.
Vrand-nevrand, Crin Antonescu contorizeaza in plan personal ambitia lui Victor Ponta, tot balastul negativ de imagine al premierului cu cel mai gros obraz de dupa Revolutie. Nu ca el ar trai in centrul unui cenaclu literar cu heruvimi. Orgoliul lui Ponta este intrecut doar de sudoarea pe care o simte presedintele interimar de cate ori isi imagineaza ca ar putea muri anonim.
Dar Crin Antonescu a fost propulsat sef al unui partid care vine dintr-o lume veche, avand parfumul unei flori de colt presata intr-o carte de sonete. O lume mult prea serioasa sa-si permita sa plateasca factura pentru chiolhanul unor indivizi care nu-si pun niciodata o floare la rever pe considerentul ca furajele sunt pentru vaci.
Dusul rece al neparticiparii la vot pe masura asteptarilor trebuie pus intr-o ecuatie mult mai larga decat marginile unor combinatii iscate de frustrari. Oricat si-ar mangaia piticii vectorii de imagine ai USL, 8,4 milioane de romani au fost la urne, dar restul, dupa ce ii inlaturam pe eternii absenti, au sesizat ca in filmul trait in ultimele doua luni, ceva nu se potriveste cu inaltul ideal al primenirii societatii.
Nu poti sa incarci in spinarea lui Ducipal un hot de gaini si sa pleci la lupta. Nu poti sa pretinzi ca esti incarnarea lui Sfantul Petru atata vreme cat in timpul liber te deghizezi si mergi in targ sa fraieresti oamenii la alba-neagra.
Partidul National Liberal (ii scriu numele desfas
