Indiferent de rezultat, referendumul de duminică a confirmat fragilitatea democraţiei româneşti. Ne-a arătat-o hâdă, plină de defecte, de handicapuri, deficitară şi perfectibilă. Indiferent de rezultat, referendumul pentru demiterea preşedintelui a confirmat existenţa în România a unei politici pasionale, având caracterul unui bazar din Balcani. O politică prea personală, de gaşcă, politica interesului individual pe termen scurt şi foarte scurt.
Referendumul ăsta, organizat forţat, expresie mai degrabă a unei ambiţii personale, populat de şoricei cu urechile mari, de plagiatori şi de preşedinţi de consilii judeţene care, evident, s-au născut în funcţiile astea, trişti satrapi ai secolului XXI, a concentrat în el prea multă frustrare, prea multe disfuncţionalităţi, prea mult grotesc, prea mult compromis. A semănat cu un film interzis minorilor sub 18 ani, obscen şi dezgustător. Scandalos şi redundant. Aceleaşi mişcări, aceeaşi disperare de a pune mâna - contează mai puţin cum - pe putere. Actori rataţi, figuranţi de mâna a şaptea, plătiţi la doi lei snopul, transpirând pentru cauze nedemne, pentru obiective mizere.
La Constanţa, exhibiţionismul a fost, ca de atâtea alte ori, la el acasă. De dincolo de sezonul estival, de dincolo de plajă, a poposit direct în secţia de votare, pentru că primarul Radu Mazăre, ales şi răsales, a găsit de cuviinţă să-şi „păstorească" suita de tinere într-o secţie din Mamaia. Dar n-a făcut-o oricum şi nici cu orice tinere. A ales pe sprânceană nişte posibile aspirante la vreun titlu de miss, care au intrat în secţie pentru a-şi exercita dreptul constituţional îmbrăcate în costum de baie. Dacă aş fi fost primar, aş fi făcut o solicitare la Biroul Electoral Judeţean pentru ca în secţie să fie permisă şi intrarea în costumul Evei şi-n cel al lui Adam. Serios! Ce, dacă eşti în fundul gol înseamnă că îţi pierzi drepturile? Şi ce, da
