TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI

Maghiariada

Recenta schimbare a unui întreg set de prefecţi a făcut valuri nu doar în Harghita şi Covasna, unda de şoc reverberînd aproape instantaneu la Budapesta. A fost un prilej ce nu trebuia ratat şi bravul partid etnic, cu decizia ce-l caracterizează, a prins imediat firul organizînd proteste, bine... organizate în cele două capitale de judeţ, însoţite de o recuzită spectaculoasă — sicriul în care, chipurile, guvernul Stolojan ar fi înmormîntat democraţia (una dintre democraţii, cea care-i priveşte pe maghiari) şi steaua galbenă, înlocuită apoi, prudent, de o cocardă albă, pe care ar fi urmat s-o poarte, în semn de japoneză revoltă, toţi etnicii maghiari. Permisă fie-ne paranteza, dar aici credem că cei mai îndreptăţiţi să poarte o astfel de cocardă ar fi românii din cele două judeţe, dar asta-i deja altă poveste. Povestea noastră este că UDMR-ul n-a scăpat ocazia să-şi repună în funcţie tactica de hărţuială pe care o aplică cu sfinţenie încă dinainte de începuturile vieţii parlamentare. Vacanţa a plasat partidul într-un gol de activitate care risca să scoată din prim-planul atenţiei suferinţele îndurate de minoritatea maghiară sub jugul românesc. Şi trîmbiţele Ierihonului au început să împrăştie spre cele patru zări (în cazul nostru Budapesta, Viena, Bonn şi New York) vestea noii încălcări a drepturilor populaţiei maghiare căreia

i s-au pus în cîrcă, cu anasana, doi prefecţi români. Obsesia proporţionalităţii a căpătat, în cazul UDMR-ului, dimensiuni paranoice: de ce în Consiliul Audiovizualului nu e şi un ungur? — s-a protestat deunăzi! Pe un principiu după care nemţii ar trebui să reclame un sfert de membru, ţiganii o treime, iar ucrainienii o şaisprezecime. Se ignoră cu bună ştiinţă elementul de esenţă, şi anume că prefectura nu este nici eligibilă şi nici proporţionalistă şi, din partea unor intelectuali, uni