Domnule Petru Lucinschi, ne-am cunoscut şi am vorbit anul trecut în cadrul unui interviu pe care aţi avut amabilitatea să-l acordaţi unui prieten de-al meu din Rusia, Nikolai Mitrohin, un cunoscut istoric al comunismului şi fost activist al organizaţiei Memorial. Mai recent, am fost ambii invitaţii lui Mihai Fusu la Publika TV.
Ceea ce m-a făcut să vă adresez această scrisoare deschisă este interviul dumneavoastră din „Moldavskie Vedomosti", în care comentaţi adoptarea de către Parlament a legii despre condamnarea comunismului, din 12 iulie. Fiul dumneavoastră, Chiril, a fost unicul deputat din alianţa de guvernare care a votat împotriva deciziei. Prin declaraţiile pe care le-aţi făcut, cred că i-aţi complicat situaţia. Spuneaţi la un moment dat că victimele au fost oarecum justificate, că orice regim - aţi vrut, probabil, să ziceţi revoluţionar - comite fărădelegi şi crime împotriva unor oameni inocenţi. Dar că ceea ce a urmat ulterior, dezvoltarea economică, mai ales, a justificat preluarea puterii de către bolşevici. Şi, per total, bilanţul comunismului este unul pozitiv. Mai afirmaţi, în altă ordine de idei, că nazismul ca dictatură politică are ceva comun cu comunismul, mai ales cu faza stalinistă, dar că în ansamblu cele două ideologii şi regimuri sunt total diferite. Este o frază care face parte din repertoriul dumneavoastră clasic, ca să mă exprim aşa, să spuneţi una şi apoi să afirmaţi contrariul, ca să nu se înţeleagă nimic. Dar acum s-a înţeles.
Nu e spaţiu aici pentru a evoca o comparaţie între comunism şi nazism, dar e cât se poate de clar că ambele au fost la fel de criminale, primul justificând crima pe criteriul de clasă, al doilea - pe criteriul de rasă. În ceea ce priveşte propaganda, metodele de interogare şi execuţie a unor oameni inocenţi - ştiţi foarte bine - Stalin şi Hitler s-au inspirat unul de la celălalt. Nazismul a fost învins î