Cum am mai spus, Băsescu joacă, de cînd e președinte, numai cartea rămînerii în istorie. De aceea, cei mai mulți comentatori politici, oameni mărunți și înguști, nici nu i-au înțeles jocul, nu au priceput faptul că Băsescu nu își dorește puterea ca scop în sine, ci numai ca pe un mijloc pentru adevăratul lui țel: intrarea în istorie. Pînă nu demult, Băsescu își asigurase deja un loc, pe linia Țepeș – Cuza. Ultimele evenimente i-au adus și reputația de promotor al democrației, al statului de drept și al valorilor europene, pe care le-a apărat chiar cu riscul de a-și pierde puterea. Din acest moment, Băsescu nu mai are ce cîștiga și nici nu mai poate pierde nimic din ceea ce deja a cîștigat. E un bărbat de stat împlinit. Adică: terminat.

Tot terminat, deși în cu totul alt fel, este și Ponta: plagiator, falsificator, mincinos, demolator al statului de drept, sabotor al valorilor europene și al intereselor românești, apărător al penalilor etc, etc. Un politician și chiar un om nefrecventabil. Niciun președinte nu i-ar mai încredința un mandat de premier, niciun premier nu i-ar mai încredința un post de ministru. Nu mai poate cîștiga nimic și a pierdut deja totul. Un destin încheiat trist: cel mai jalnic politician din ultimul sfert de secol. Un tînăr care ar fi avut probabil o altă soartă, dacă nu ar fi încăput pe mîna corupătorilor Năstase și Iliescu…

Dacă în privința destinelor lui Băsescu și Ponta lucrurile sînt clare, Antonescu încă își joacă soarta. Din acest punct de vedere, Antonescu e cel mai interesant personaj de prim-plan al acestor zile, mai ales că aceste zile par hotărîtoare pentru destinul său politic. Tăcerea lui de după anunțarea rezultatului referendumului mă face să cred că Antonescu își dă seama că momentul e crucial pentru el.

Doar una dintre aceste trei căi poate urma Antonescu acum:

1. Să iasă definitiv din politică, așa cu