Ziua 1: Luni 11 iunie.
Primele impresii din Accra.
Galerie foto Ghana (1).
Mă trezesc transpirat de la căldura umedă din Accra. Îmi dau seama că mă aşteaptă un an în care voi fi permanent transpirat. Râdem şi glumim, Mike mă duce cu tot cu bagaje la biroul Habitat, fiindcă el urma să plece seara în Europa. Sigur, s-a oferit să mă lase să stau la el, dar am zis că nu-i cazul, dau eu de VSO dacă e zi lucrătoare şi am internet.
Pe stradă mă mir de oameni (toţi sunt negri, nici măcar un alb care să umble pe jos) şi de obiceiul lor de a căra lucruri pe cap. Cutii, stive de haine, tăvi cu alune, cu fructe, cu mâncare pe care le vând şoferilor şi trecătorilor. Sunt fascinat.
(Comerţ stradal, foto Ionuţ Raita)
Accra nu e deloc frumoasă. Străzi asfaltate, pe lângă ele pământ roşu. Clădiri prăfuite, arhitectură monotonă, cu maximum 3 nivele. Doar în centru văd câteva clădiri mai înalte, dar nu ştiu dacă ajunge vreuna la 10 etaje. Şi, oricum, şi astea-s puţine.
La biroul Habitat am internet şi cafea şi aer condiţionat. Dau de VSO Anglia. Îmi amintesc că văzusem demult pe website un document, Welcome to Ghana, unde parcă erau nişte nume şi date de contact. Nu-l am în computer, îl găsesc pe net şi sun la ei exact când mă sunau şi ei, alertaţi de VSO Anglia, cu care corespondasem deja pe e-mail şi Skype. Oricum, Wizzy, şoferul de la Habitat, ştia unde e biroul VSO, sunase la ei, dar nu-i răspunseseră, şi urma să mă ducă acolo chiar fără să vorbesc cu ei. M-au luat însă ei de la Habitat. M-au dus la birou, am făcut turul biroului. Am aflat că mă aşteptau doar în 12 (marţi). Mi-au dat 20 de cedi (1.7 sau 1.8 cedi la 1 dolar, au avut şi ei denominare cu 4 zerouri, ca şi noi, prin 2007) şi m-au trimis la hotel cu taxiul, împreună cu Kelly, o voluntară din America, şi cu multe bagaje.
Kelly e pe picior de plecare, pleacă marţi
