Alin Moldoveanu (29 de ani) a reuşit un rezultat răsunător pentru tirul românesc, care are doar 200 de practicanţi legitimaţi, spre deosebire de Italia şi Germania, care beneficiază de 1,5 milioane de sportivi. Absolvent de psihologie, focşăneanul a reuşit să-şi păstreze mintea limpede şi i-a scăldat în lacrimi pe zecile de români în momentul intonării imnului de stat. Alin Moldoveanu (29 de ani) a reuşit un rezultat răsunător pentru tirul românesc, care are doar 200 de practicanţi legitimaţi, spre deosebire de Italia şi Germania, care beneficiază de 1,5 milioane de sportivi. Absolvent de psihologie, focşăneanul a reuşit să-şi păstreze mintea limpede şi i-a scăldat în lacrimi pe zecile de români în momentul intonării imnului de stat.

Libertatea: Pe cine ai sunat prima oară?

Alin Moldoveanu: Pe soţia mea, care e acasă, la Focşani. Am 29 de ani, iar ultimii patru i-am sacrificat pentru visul olimpic. Acum o să vină şi ceva bani, o maşină bună - am permis auto - şi am planificat să facem şi un copil.

I-ai adus în pragul disperării pe românii din sală şi din faţa televizorului. De ce ai ales să tragi mereu ultimul?

Aşa mă simt eu cel mai bine, îmi trebuie timp să procesez informaţiile şi să ating ţinta în locul unde se punctează cel mai bine.

Eşti un campion olimpic atipic, cu ochelari şi cu lentile de contact în timpul concursurilor...

(Râde) Da, dar deocamdată nu mă deranjează. Merg la controale şi sunt supravegheat de medici, pentru că tirul e un sport care uzează mult vederea. De vreme ce am ajuns campion olimpic, nu mă pot plânge şi nu cred că e o problemă.

Cum a fost concursul?

Sunt puţine lucruri de spus. Eu sunt propriul meu psiholog şi parcă intru în transă în timpul competiţiei, nu mă uit în dreapta sau în stânga. Sunt doar eu şi ţinta mea. Să vă spun adevărul: nici nu ştiam că sunt campion olimpic până să vină italianul