Familia însoţeşte omul de-a lungul existenţei lui. Este primul grup social în care se formează sentimentul de apartenenţă.

Copilul îşi realizează primele deprinderi, cunoştinţe şi socializări în cadrul familiei. Aici îşi va forma caracterul, personalitatea, vor prinde contur primele sentimente şi afectivitatea.

Cu toţii provenim dintr-o familie şi formăm alte familii, de multe ori după modelul trăit. În „analiza” unui copil, unul dintre factorii care oferă multe informaţii care ajută la înţelegerea reacţiilor, manifestărilor, idealurilor şi dificultăţilor lui este familia. Aceasta este model de viaţă pentru copil şi în acelaşi timp reper.

Există multe definiţii care încearcă să surprindă esenţa acestui grup şi variatele aspecte sub care poate fi privit.

Relaţia de cuplu în cadrul familiilor cu copii este importantă deoarece influenţează direct copiii. Adulţii sunt în acelaşi timp indivizi cu nevoi personale, parte din cuplu, părinţi şi fiinţe sociale.

Situaţiile speciale care pot interveni în viaţa de familie vor afecta mai mult sau mai puţin evoluţia copiilor sub toate aspectele.

Copiii percep lucrurile în felul lor. Uneori doi fraţi vorbesc despre părinţii lor atât de diferit încât nu recunoşti că ar fi aceiaşi. Fiecare copil trebuie să beneficieze de timp, de dragoste şi de atenţia de care are nevoie. Astfel se va dezvolta armonios şi îşi va atinge potenţialul spre bucuria şi împlinirea familiei.

Familia ar trebui să fie, pentru toţi membrii ei, locul unde să se simtă „acasă”. Un loc primitor, cald, în care să existe armonie, afecţiune, înţelegere, încredere şi respect.

Stilul educaţional pe care familia îl adoptă în educarea copilului, marchează întreaga evoluţie a copilului.

În familia autoritară sau excesiv de protectivă, nivelul aşteptărilor este în general foarte ridicat. Copilul poate să dezvolte teama