Invalidarea referendumului cu un scor zdrobitor împotriva lui Traian Băsescu aruncă ambele tabere într-o situaţie aproape imposibilă, care va duce la acutizarea conflictului într-o aşa măsură, încât este greu de spus încotro o vor apuca lucrurile. Poziţiile sunt de acum clare: USL încearcă să transforme înfrângerea în victorie, iar PDL şi Băsescu să minimalizeze importanţa celor 87% care au vrut demiterea. Se joacă tare, necedându-se nicio palmă de pământ.
Ponta, Antonescu şi USL vociferează pe toate tonurile posibile că Băsescu este „mort din punct de vedere politic“, că a fost rejectat de „popor“ şi că ar trebui să-şi dea demisia. Dacă nu vrea, „vom utiliza toate mijloacele“ pentru a forţa plecarea „ilegitimului“, spun liderii USL. Mijloacele sunt cele specifice noii puteri: presiuni pe Curtea Constituţională care este „obligată“ (de la Iliescu, Dragnea, Zgonea, Şova, Nicolăescu, Fenechiu citire) să valideze referendumul atâta vreme cât 7.400.000 de oameni au votat DA. Curtea este ameninţată voalat că „nu se poate pronunţa împotriva voinţei poporului“. Înţelegem de aici că prima luptă se va da în această zonă, juriştii pucişti căutând metode de convingere a CCR. În caz de eşec, lupta va fi continuată în parlament, care ar putea să decidă că „procedura de urmat“ este cea a demiterii preşedintelui.
De partea cealaltă, PDL şi Băsescu caută să menţină în centrul disputei modalitatea pucistă în care s-a ajuns la referendum, atacul asupra instituţiilor şi a democraţiei, practicile imorale şi ilegale utilizate până în ceasul al 12-lea de către USL. „Românii au respins lovitura de stat“ este laitmotivul PDL, iar boicotul este, de fapt, un vot împotriva parlamentului şi a USL. Vigilenţa electoratului care a înţeles necesitatea boicotului şi a celui – 11% – care s-a dus să ştanţeze un NU pe buletinul de vot trebuie menţinută trează, motiv pentru c
