Dintre aceştia, cel mai premiat şi, probabil, cel mai de succes dresor de cai din istoria sportului este Reiner Klimke, care deţine recordul pentru numărul de medalii obţinute (şase medalii de aur şi două medalii de bronz).

Născut într-o familie de medici (un psiholog şi un neurolog), Klimke a studiat dresajul cu Harry Boldt şi Gustaf Rau. El a intrat în competiţiile sportive internaţională în probele de întreceri, ajutând Germania de Vest să câştige titlul european în 1959. A participat la întrecerea de trei zile la Olimpiada din 1960 de la Roma, însă nu a înregistrat performanţe notabile.

Începând cu Olimpiada de la Tokyo, din 1964, Klimke a revenit la dresaj şi a reprezentat Germania sau Republica Federală Germană în cadrul întrecerilor de la JO, atât în probele de echipă, cât şi în probele individuale.

Călare pe Dux, Reiner Klimke a ajutat echipa Germaniei de Vest să obţină aurul olimpic în cadrul probei de dresaj pe echipe. Tot pe Dux a concurat şi la Ciudad de Mexico, în 1968, unde a reuşit să apere titlul olimpic obţinu cu patru ani în urmă şi a cucerit prima medalie olimpică în probele individuale, urcând pe treapta a treia a podiumului.

Opt ani mai târziu, la Montreal, Klimke este, din nou, piesa principală a echipei RFG care cucureşte medalia de aur în proba de dresaj. Călare pe Mehmed, titlul olimpic în proba individuală îi scapă din nou lui Klimke, care se mulţumeşte cu o nouă medalie de bronz.

Boicotul Olimpiadei de la Moscova din 1980 i-a oferit lui Klimke răgazul necesar pentru a-l antrena pe Ahlerich, calul său preferat, care a devenit subiectul unei cărţi publicate în 1986 de către dresor.

În 1984, alături de westfalianul său, Reiner Klimke cucereşte un nou titlu olimpic în proba de dresaj pe echipe. Olimpiada de la Los Angeles avea, însă, să fie cel mai important moment din cariera de