Între 1634 şi 1653, în capitala Moldovei, s-a construit Biserica „Trei Ierarhi“. Ctitorul ei, domnitorul Vasile Lupu, spera să eclipseze Biserica de la Curtea de Argeş din Ţara Românească.

„De unde mari domni spre laudă şi-au făcut cale,/De acolo şi Vasile Vod au ceput lucrurile sale/Ca învăţături ce în ţara sa se temeluiaşte,/Nemuritor nume pe lume îşi zideaşte". Aceste rânduri sunt scrise pe spatele coperţii „Cazaniei" lui Varlaam, sub stema Moldovei. Avea dreptate autorul când scria despre nemurirea prin ctitorii a lui Vasile Lupu (1634-1653), domnitorul Moldovei.

Dar câte dintre realizările sale ar fi fost posibile fără îndemnul şi fără sprijinul Mitropolitului Varlaam? Împreună, bărbatul de stat şi omul bisericii, au „zidit" nemurirea Iaşiului...

„Nababul" de la Iaşi

În zbuciumata istorie a Moldovei medievale, după domniile remarcabile ale câtorva voievozi precum Ştefan cel Mare şi Petru Rareş, pentru un veac, cultura şi civilizaţia au stagnat. Cu atât mai luminoasă apare astăzi domnia lui Vasile Lupu, fostul vornic Lupu Coci care a primit firmanul de domnie în 1654, la vârsta de 37 de ani.

În cei 19 ani ai domniei, cu ajutorul averii sale fabuloase, Vasile Lupu s-a implicat în afacerile politice şi religioase ale acestei părţi de continent. L-a impus în fruntea Patriarhiei de la Ierusalim pe Paisie, fost egumen al Mănăstirii Galata din Iaşi. A primit recunoştinţa Patriarhiei de la Constantinopol, răscumpărând datorii de peste 2.500.000 de aspri. În plus, a plătit şi birul mănăstirilor de la Athos. Devenise un fel de protector oficial al bisericii ortodoxe în Balcani! În 1645, a fost solicitat chiar ca arbitru, într-o polemică în care se angrenaseră patriarhii Alexandriei şi al Constantinopolului.

Vasile Moţoc, din zona Putnei

Varlaam era descendent al familiei Moţocenilor, care dăduse Moldovei vornici, pârcălabi şi