În penultima zi de campanie pentru referendumul recent, două evenimente s-au suprapus perfect în timp: în două zone distincte din Bucureşti, partizanii preşedintelui Băsescu (într-o piaţă a oraşului) şi adversarii aceluiaşi (în altă piaţă) şi-au chemat susţinătorii – astfel că au împărţit ecranele televizoarelor pe din două. La un moment dat, într-o jumătate de ecran cînta şi dansa dna Loredana Groza, legănîndu-şi buclele blonde, crupele şi decolteul, în trainica tradiţie a Orientului levantin. Iar într-altă jumătate, dna Monica Macovei prevestea – pe sub bretonul brunet – cum ţara sucombă sub „lovitura de stat“, cu un aer sumbru ce amintea de văduvele negre de prin Nordul Caucazului sau din Orientul Mijlociu. Cîteva minute cele două doamne au fost, pe ecran, una lîngă alta: o cîntăreaţă zîmbitoare care-şi făcea meseria, de-o parte, şi o activistă încruntată care-şi striga crezul, de alta.

DE ACELASI AUTOR Cînd dna Merkel va primi ajutoare de la Madrid (şi Bucureşti) La un vin cu Don Quijote, pe teme de infrastructură De ce UE chiar merită Premiul Nobel Ce-am putea aştepta de la aceste alegeri?La drept vorbind, România nu se regăsea în nici una dintre cele două apariţii, oricît de diferite erau ele. Situaţia nu era nici atît de veselă precum în dansul blondei şi nici atît de catastrofală precum în temerile brunetei. Cum s-ar spune, nici aşa, nici aşa. Şi această indecizie – nici, nici – s-a păstrat şi după votul de duminică. Vot pe care, în termeni tehnici, nu l-a cîştigat nimeni. Dl Băsescu a încasat un knockout masiv – doar că gongul a sunat mai devreme şi preşedintele suspendat se întoarce la Cotroceni.

În primul rînd, este notabil numărul mare al celor care au ieşit la vot. În termenii reali ai populaţiei efective a României electorale de azi, procentul a depăşit cu mult 50 de procente – numai că statistica demografică în uz la acest moment e cea