Schemele Ponzi atrag atenţia tuturor în special când sunt descoperite fraude de proporţii. Bernie Madoff, bineînţeles, a beneficiat de foarte multă atenţie când escrocheria sa de 20 mld. dolari s-a prăbuşit la sfârşitul anului 2008. La fel şi Allen Stanford (foto), care a fost condamnat recent la 110 ani de închisoare pentru păgubirea investitorilor cu mai mult de 7 mld. dolari pe parcursul a 20 de ani.

Dar s-a dovedit faptul că industria Ponzi este mult mai largă şi mai adâncă decât sugerează chiar şi cele mai mari fraude descoperite. Aceasta este o lecţie cuprinsă în noua carte: Puzzle-ul schemei Ponzi: O istorie şi o analiză a artiştilor infracţiunii şi a victimelor, scrisă de profesorul de drept Tamar Frankel de la Boston University.

Pierderile cauzate de schemele Ponzi şi alte fraude asociate au costat investitorii circa 10 mld. dolari pe an, potrivit lui Frankel, iar victimele pleacă de la oameni obişnuiţi până la directorii executivi ai unor instituţii financiare mari. Cea mai cunoscută schemă de tip Ponzi din România a fost Caritas, care a atras, în perioada 1992-1994, peste două milioane de oameni.

Într-o schemă Ponzi de bază, artizanii fraudei plătesc beneficii investitorilor vechi care câştigă de pe urma noilor investitori – un sistem care se dărâmă când jucătorii nu mai vin cu sume noi.

Iată patru semne că o afacere are la bază o schemă Ponzi, pe care Frankel le detaliază în cartea sa:

1.Venituri mari! Risc scăzut! Un principiu de bază al oricărei investiţii spune că veniturile mari aduc în general un risc pe măsură. Dacă ţi se promite contrariul trebuie să fii suspicios. Un corolar similar a folosit şi Madoff: Venituri incredibil de consistente indiferent dacă piaţa merge în sus sau în jos.

2.De unde provin banii? Este complicat. Escrocii spun adesea poveşti complexe pentru a-ş