- Comentariu - nr. 148 / 1 August, 2012 Traversand recent, la ceas de amurg, o localitate cu mare potential agricol candva, din care se trimitea la export si in tara sute si mii de tone de carne, lapte si vinuri de tot soiul, de pe versantul pasunii comunale, altadata plin de animale, coborau cinci vaci insotite de un om. Intrebandu-l daca asta-i toata ciurda, mi-a spus da si ca el este un fel de vacar al satului. In fata unei astfel de realitati, chiar ca n-ai ce comenta. Si nu credem ca situatia bizara din acea comuna este una singulara. Si, atunci, cand in tara, in judet, si la tot pasul intalnesti obisnuit asemenea situatii nu poti sa nu te intorci in timp si sa gandesti la vremuri in care, chiar daca romanul nu beneficia din plin de tot ce era, el producea prosperitate. Ca specialist in domeniul economiei, de-a lungul celor 45 de ani pe taramul gazetariei, cu preponderenta in domeniul industriei, constructiilor si transporturilor, mi-au trecut prin maini sute si sute de rapoarte statistice care cuprindeau intre copertele lor sinteza activitatii la nivel local sau national. Erau stufoase si dense, in acelasi timp, si din ele puteai extrage fapte si realizari cu duiumul, desi traiai cu acea strangere de inima ca nu aveai acces la tot ceea ce se producea in calitatea de consumator. Dar chiar si in aceasta situatie simteai, totusi, o satisfactie launtrica vazand ca truda enorma a unei natiuni se intorcea in buna masura la oameni, sub forma unor puternice alocari de investitii, in toate domeniile, cele mai favorizate fiind extinderea productiei, modernizarea acesteia si constructia de locuinte. Iar celor dispusi sa nege totul, de dragul de a nega, le amintim ca socialismul in floare n-a durat decat din 1960 pana in 1980, adica 20 de ani, iar daca comparam cum a progresat Romania anilor 1960-1980 cu ceea ce s-a intamplat si se intampla, in acelasi interval de timp,