Referendumul are nu un cîştigător, ci doi. Înapoi la Cotroceni, Traian Băsescu îi consideră pe alegătorii absenţi susţinătorii săi politici, care au refuzat „lovitura de stat“. USL se sprijină pe cei peste opt milioane de votanţi pentru demitere pentru a spune că referendumul a fost „practic“ cîştigat. Problema e: ce ne facem cu atîta victorie?

La fel de dubioase, cele două enunţuri vin amîndouă din nevoia de legitimitate politică, pe care fiecare o caută unde poate. Curtea Constituţională nu a consimţit încă revenirea lui Băsescu la Cotroceni în momentul cînd scriu toate acestea, dar mai mult ca sigur o va face, iar la guvernare rămîne USL. Deci, oricît s-ar bate ambele părţi cu pumnii în piept, e limpede că tocmai de eşec şi lipsă de legitimitate vorbim, în ambele cazuri, exact pe dos decît s-au lăudat preşedintele şi oponenţii. Nu avem o conducere politică unitară, operaţională, iar tensiunea dintre cei doi vectori rămîne, cu potenţial de creştere. Iar pentru a înţelege de ce, trebuie să reflectăm chiar la genul de legitimitate parţială, insuficientă, pe care o strigă fiecare. Fiindcă ea nu există nici în măsura procentelor pe care le contabilizează fiecare, este o pseudo-legitimitate.

DE ACELASI AUTOR Ministrele şi pompa Brandul Moş Crăciun Probleme de imagine - Antonescu, Băsescu, Diaconescu, Ponta Patria ca baby sitter, de 1 DecembrieDupă ce, multă vreme, a venit de la Dumnezeu prin dreptul divin, noţiunea de care vorbim, legitimitatea, a început să fie definită, la Locke, drept consimţămînt al celor guvernaţi la guvernare şi actele ei politice. Pare elementar că acest consimţămînt se exprimă prin vot. Dar să ne gîndim puţin: la ce au consimţit alegătorii de duminică, atunci cînd au votat?

Chiar acceptînd sofismul preşedintelui, cu absenţii care au fost pentru menţinerea la Cotroceni, simpla prezenţă sau plecare a unui politician din struc