Cînd am protestat contra încercării de a extrage probe de ADN din locul de veşnică odihnă al voievozilor de la Argeş şi Cozia, nu ştiam că din cu totul alt motiv se pregăteşte şi pentru Constantin Brâncoveanu violarea mormîntului său de la Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti. Cititorii revistei Clipa (V, 32, mai-iunie 2012) au văzut o foarte oficială scrisoare adresată Preafericitului Părinte Patriarh de către acad. Răzvan Theodorescu. Conţinutul ei, ca şi răspunsul merită să fie cunoscute şi dezbătute mai larg, dat fiind că privesc direct problema integrităţii monumentelor istorice din Capitală. În cazul de faţă, e vorba de un mormînt a cărui semnificaţie morală şi spirituală e ieşită din comun.

DE ACELASI AUTOR Johnny Morţi şi manechine Un caz de mutilare Portarul şi rubinulAvînd în vedere că peste doi ani se vor împlini trei veacuri de la moartea cumplită a Brâncovenilor, pe care Biserica noastră i-a ridicat la rangul de sfinţi, scrisoarea face propunerea de a se desprinde „o parte din relicvele domnului-martir“, pentru a le strămuta la Hurezi. Ea se întemeiază pe presupunerea că Vodă Constantin plănuia să-şi aibă acolo mormîntul, dacă ar fi murit pe tronul său. Dar prin canonizarea din 1992, rămăşiţele sale pămînteşti au căpătat un statut de excepţie. Aşadar, e vorba de o strămutare (parţială) de moaşte, pe care Patriarhia s-a grăbit să o încuviinţeze. Ceea ce ne nelinişteşte este că autorităţile civile din domeniul monumentelor nu ştiu nimic, iar cele bisericeşti, atrase probabil de perspectiva unei ceremonii pompoase sau de ofrandele viitorilor pelerini, au acceptat imediat iniţiativa, mai ales că provine de la un arheolog şi istoric al artei reputat.

Cum s-a ajuns la situaţia actuală? Descendenţii domnului au ştiut întotdeauna că strămoşul lor, care a pierit la Constantinopol, fusese îngropat în taină la Halki, în mănăstirea bizantină de pe insulă,