La doar 18 kilometri de oraşul Gura Humorului, în localitatea Cacica, se află una dintre cele mai vechi exploatări de sare recristalizată din saramură de pe continentul nostru. Construită după planul vestitei saline de la Wieliczka-Polonia, vechea salină de la Cacica a fost transformată într-un veritabil muzeu, ce îşi surprinde vizitatorii prin unicitatea sa. La 29 metri adâncime în interiorul salinei se află o capelă catolică sculptată în sare cu mai bine de două secole în urmă. Intrarea în salina Cacica e abruptă, iar după coborârea câtorva trepte din lemn de brad masiv vizitatorul este întâmpinat de o impresionantă sculptură în sare, „Iisus răstignit”, care îl îndeamnă să aibă curajul să continue traseul. Salina Cacica este unică prin faptul că galeriile sale au fost săpate manual. Până în anul 1775, la Cacica exploatarea sării se făcea primitiv şi ocazional. Ulterior, prin administraţia militară austro-ungară a zonei, s-au făcut prospectarea, descoperirea şi exploatarea zăcământului de către muncitori din Galiţia (sudul Poloniei), specialişti în exploatarea sării, muncitori cu care s-au început lucrările miniere abia în anul 1798. Crucea din sare, care însoţea echipa de mineri După ce a coborât 192 de trepte, la 29 metri adâncime, vizitatorul păşeşte într-o capelă romano-catolică, construită în anul 1806, la iniţiativa preotului Jakub Bogdanowicz, care a dorit ca minerii polonezi să aibă unde se ruga, în localitate neexistând la aceea dată nicio biserică de acest rit. Capela are dimensiuni mari: pereţii rectangulari de 25 metri lungime, 9 metri lăţime şi 7 metri înălţime, fiind iniţial căptuşită cu lemn, care a fost îndepărtat în anul 1904. În partea dreaptă a capelei se află o icoană încastrată în blocurile de sare, reprezentând-o pe Sfânta Varvara, patroana şi ocrotitoarea minerilor; aici se adunau zilnic minerii înainte de a coborî în adâncurile salinei. Pe 16