Poate aţi auzit de cele cinci etape ale doliului: de la negare la acceptare. După acelaşi model, o studentă italiană a rezumat pe blogul personal etapele emoţionale prin care trece un tânăr atunci când pleacă să studieze în străinătate.

Italianca Gracy Rigano a petrecut un an la o universitate din Spania şi încă şase luni la un internship în Regatul Unit. Pornind de la propria experienţă, tânăra a alcătuit un „glosar" al stărilor emoţionale asociate plecării la studii în străinătate.

Prima fază: entuziasm şi optimism

„Este natural ca înainte de plecare şi la sosire să vă simţiţi exaltaţi, entuziasmaţi la gândul lucrurilor pe care urmează să le experimentaţi. Asta poate fi minunat dacă reuşiţi să transformaţi toată această energie pozitivă în spirit de aventură şi neînfricare în abordarea situaţiilor noi", scrie Rigano.

Faza a doua: dezorientarea

„Dacă nu cunoaşteţi pe nimeni în noul loc, s-ar putea să vă simţiţi un pic pierduţi şi dezorientaţi. Am descoperit că ajută să vă concentraţi pe ceva anume, cum ar fi amenajarea camerei de cămin astfel încât să devină un loc personal, în care vă simţiţi «acasă». De asemenea,vă va ţine ocupaţi şi nu veţi avea timp să vă plângeţi de milă."

Faza a treia: singurătatea

„Chiar şi celor mai deschişi şi mai prietenoşi oameni le-ar putea fi greu să se integreze într-o ţară străină, cu o altă cultură. Şi e cu atât mai dificil dacă nu cunoşti limba. Pentru a trece cu bine de această fază trebuie literalmente să trageţi de voi şi să nu vă lăsaţi anxietăţile să vă reţină. Ceea ce înseamnă că de multe ori veţi fi în afara zonei voastre de confort, dar asta e, până la urmă, un lucru bun."

Faza a patra: dorul de casă

„Majorităţii oamenilor li se face la un moment dat dor de casă atunci când studiază sau lucrează în altă ţară, aşa că fiţi pregătit să simţiţi asta şi gândiţi-vă că e doar un