Nu de puţine ori, un sportiv este motivat la atingerea performanţelor de problemele personale, în special cele din perioada copilăriei. Lipsurile de tot felul şi/sau dramele familiale reprezintă un imbold de luptă pentru a reuşi. Într-o asemenea situaţie se găseşte şi Răzvan Martin (20 de ani), recentul medaliat olimpic cu bronz la haltere, categoria 69 kg.

Sportivul născut la Cluj, dar legitimat la CSM Bistriţa-Năsăud, a fost lovit de soartă încă de mic. Cînd avea 3 ani i-a murit tatăl, iar la 9 ani a fost abandonat de mamă, fiind susţinut de o mătuşă din partea părintelui decedat. Toate aceste lovituri l-au făcut un luptător, dar nu i-a fost deloc simplu.

”Pentru Olimpiadă am făcut cîte trei antrenamente zilnice de două ore fiecare. Dacă fac un calcul rapid, am ridicat 20-30 de tone pe zi”

Răzvan Martin

”Am aflat vestea că a cucerit bronzul la Olimpiadă cu bucurie sufletească, gîndindu-mă la perioada lui de copilărie pe care practic a ratat-o şi la toate sacrificiile pe care a trebuit să le facă în 10-12 ani de activitate. Să fii singur într-o sală de sport, într-un oraş străin e tare greu. Rezultatele sînt concursurile pe care reuşeşte să le cîştige”, a povestit pentru ”ştiridecluj” unchiul lui Răzvan, Cristian Tuşa.

Tot acesta a precizat: ”Am avut grijă de el, dar din moment ce a trăit doar printre străini, cel mai mare ajutor i-a fost antrenorul lui, deci noi prin vizitele pe care le făceam săptămînal îl puteam ajuta puţin. În prima parte l-am susţinut financiar, dar de cîţiva ani s-a susţinut singur”.

Mătuşa, Alexandra, a completat: ”Răzvan nu a avut copilărie pentru că a început halterele la 9 ani. Practic de atunci este la Bistriţa, care i-a fost casă, masă şi familie. Noi cît l-am putut ajuta, mai mult l-am susţinut moral. Doar vizitele pe care le-am făcut şi vacanţele pe care le-a petrecut cu noi. Din cîte ştiu, nici acolo