Povestea lui Răzvan Martin, orfan de tată şi abandonat de mamă, poate reprezenta o lecţie de viaţă.

Răzvan Martin, tânărul de 20 de ani care a completat zestrea de medalii olimpice a României cu un bronz obţinut la haltere, categoria 69 de kilograme, are în spate o poveste dramatică.

Halterofilul, născut la 22 decembrie 1991, n-a avut o copilărie fericită. Rămas fără tată de la vârsta de trei ani şi abandonat de mamă, sportivul a crescut din casă în casă, uneori pe străzi, până la vârsta de nouă ani, când a fost adus la Clubul Sportiv Municipal Bistriţa de Mugur Saranciuc, antrenor emerit de haltere. „Îl cunosc pe Răzvan Martin de când avea nouă ani. El e născut la Cluj, dar l-am cunoscut la Bistriţa, la un concurs de haltere pentru copii. L-am adus la club, i-am dat o cameră la căminul nostru şi m-am ocupat de el ca şi de copilul meu, până când l-a luat în custodie o mătuşă de-a lui. A fost un copil scăpat din mână.

Mătuşa a vrut de mult să-l adopte, dar procesul de custodie s-a întins pe o perioadă lungă, deoarece mama lui nu se prezenta la termene. Pe ea n-a interesat-o deloc de Răzvan. L-a căutat abia recent, când băiatul a început să câştige medalii", şi-a reamintit Saranciuc. Antrenorul, care a urmărit evoluţia sportivului său, acasă, la Bistriţa, a mărturisit că a anticipat performanţa halterofilului. „A pierdut argintul la un kilogram, aşa cum a mai păţit şi la alte competiţii. Putea mai mult, dar să nu-l mâniem pe Dumnezeu. Mă bucur că va lua renta viageră", a declarat antrenorul.

Ridică 20 de tone la antrenamente

Ascensiunea lui Martin a început în perioada junioratului. În 2008 a devenit campion european şi mondial la juniori şi în acelaşi an a terminat pe locul 19 la JO de la Beijing. După doi ani a început să dea drumul la medalii. A fost campion european, vicecampion, iar bronzul de la această Olimpiadă îl plasează pe