Prin Proiectul „Bazar“ v-aţi propus să reconstituiţi muzicile valahe şi moldave ale secolului al XIX-lea; cum vă alegeţi cîntecele?

Recurgem, în primul rînd, la transcripţiile de epocă. Disparate şi eterogene, avînd scopuri diferite, şi fiind alcătuite de muzicieni cu pregătiri variate, cele cîteva colecţii de cîntări din veacul al XIX-lea alcătuiesc principala sursă a repertoriului nostru. (Să amintesc aici celebra colecţie Spitalul Amorului a lui Anton Pann.) Se adaugă apoi cîntări notate sau înregistrate ceva mai tîrziu, dar pe care le bănuim a fi născute în acea lume postfanariotă. Din aceste surse alegem piese care să formeze un peisaj muzical cît mai întreg, reflectînd un traseu istoric: de la începutul şi pînă la sfîrşitul veacului al XIX-lea, o diferenţiere socială: muzica curţilor boiereşti, dar şi cea din uliţele mahalalelor sau, din contră, un melanj etnic: cîntările românilor, dar şi ale minoritarilor turci, evrei sau romi.

Cît de fidelă compoziţional şi instrumental este interpretarea cîntecelor?

Demersul nostru este în principiu revivalist, adică încercăm să reconstituim aceste muzici cît mai fidel posibil. Dar, informaţiile ce însoţesc colecţiile de epocă sînt de cele mai multe ori sărace. Notaţiile muzicale pot fi adesea sumare, iar melodiile – lipsite de notarea acompaniamentului armonic. Ne este greu să cîntărim locul şi tipul improvizaţiei în cîntările de altădată etc. Încercăm să completăm aceste lispuri făcînd apel la surse secundare: literare sau iconografice, de pildă. Chiar făcînd toate eforturile, ar fi naiv să credem şi să afirmăm că o astfel de reconstituire poate fi concepută ca definitivă.

Cît va continua acest proiect?

Deşi am început să lucrăm şi la alte proiecte, nu avem de gînd să abandonăm „Bazar“-ul. Mai ales că, trecerea timpului şi rafinarea cunoştinţelor noastre despre muzica veche românească ne f