Fosti muncitori sezonieri la terasele din zona Ciric, domnul si doamna Fasole au ajuns la batranete fara un acoperis stabil deasupra capului. Nici pe vremea lui Ceausescu n-au avut apartament, nici dupa 89 nu au cerut casa de la Primarie. Au o baraca pe malul Ciricului, cresc pasari si iepuri sa aiba ce manca. Viata in aer liber Pe malul lacului Ciric locuieste din anul 1965, clandestin, familia Fasole. Ea si-a castigat painea ca femeie de serviciu, sezoniera, la baza de agrement, la campingul si restaurantele din jurul apei, iar sotul a muncit ca ospatar, profesie de pe urma careia s-a ales cu o pensie minima. Dana Fasole a lucrat tot timpul la negru, a vandut bere la terasa si a spalat veceurile, fara carte de munca. De aceea acum, la 65 de ani, cand i se face dor de o bucatica de carne, taie un iepuras crescut in parcarea de langă lac, acolo unde locuieste. “Unde sa ma duc, sa umblu vagaboanda pe strada? Lumea ma cunoaste pe aici, stie ca am fost femeie cumsecade, la locul meu. Imi mai dau, na, Danuta, o paine, o sticla de vin”, spune femeia cufundata intr-un fotoliu, sub o umbrela, in aer liber. Taie coaja si mesteca tacticoasa mere padurete. Pescarita De aproape 50 de ani, Dana traieste in padurea Ciric. A locuit peste tot, in camping cand avea in grija 24 de corturi, langa Ciuperca, cand lucra la terasa, iar in ultimii ani a ajuns sa isi ducă zilele pe terenul Primariei, intr-o parcare, inconjurata de ape, copaci seculari si tufisuri. Iarna, sotii Fasole se incalzesc cu lemnele uscate adunate din padure, iar pe tot timpul anului beau apa de la o cismea. Cat e ziua de lunga, privesc la iesenii veniti la picnic, asculta muzica de la terase, ori pleaca la pescuit. “Mai prind si eu un peste, ma duc cu undita, le am cu pescuitul. Iarna m-am invatat, pun de toamna oleaca de zarzavat, muraturi, cat mananc eu cu omul meu. Nu-i periculos deloc. Eu daca ma duc la bl