Care este natura gandului, acest ceva ciudat care traieste in noi, fara sa consume o cantitate apreciabila de energie?
Care sunt relatiile gandului cu formele cunoscute ale energiei? Care sunt celulele precursoare gandului? De ce omul pacatuieste cel mai mult cu gandul? Care este procesul psihologic al nasterii si dezvoltarii pacatului?
In toate timpurile, la toate popoarele, mari oameni de stiinta, filosofi, ganditori, teologi si-au inchinat viata cercetarii problemelor legate de gandul omului. Nu au ajuns la niciun rezultat satisfacator, ne spune savantul francez Alexis Carrel.
In primul rand, este foarte important sa cunoastem de unde provin gandurile pacatoase. Prima si cea care sta la temelia pricinuirii gandurilor in om este, fara doar si poate, pacatul stramosesc. A doua sursa a gandurilor omului o reprezinta organele simturilor, in mod special auzul si vazul.
In acest sens, exista un sfat pretios al ascetilor ca atunci cand vezi pe cineva pacatuind sa ineci in tacere acel gand, ca nu cumva sa devina piatra de poticnire pentru tine. A treia posibilitate de pricinuire a gandurilor sunt patimile care exista in om.
De asemenea, ascetii ne avertizeaza ca gandurile pacatoase pot aparea si din temperamentul trupului, din dieta zilnica, dar si din miscarile trupului insusi. Acest lucru nu face altceva decat sa desparta pe om de Dumnezeu, iar ca o prima consecinta, Dumnezeu nu-si descopera tainele in fata omului pacatos.
In al doilea rand, trebuie sa stim daca putem lupta cu gandurile pacatoase. O prima conditie este infranarea de la patimi, dar acest lucru este posibil numai cerand ajutor divinitatii, prin rugaciune. De altfel, Sfantul Maxim Marturisitorul ne atentioneaza: "Ingrijeste-te sa te eliberezi de patimi si indata vei alunga gandurile de la mintea ta!".
Apoi, este foarte impo
