Guvernul ar trebui să solicite Curţii Constituţionale o păsuire de o lună înainte de pronunţarea verdictului asupra referendumului, cu un scop precis: în acest interval, ar urma să se confirme existenţa tuturor celor din listele electorale, care nu au votat şi nici nu se regăsesc în listele CNAS.

Altfel, după dovezile apărute în ultimele două zile, orice verdict ar da, acum, Curtea Constituţională, ar fi prost şi injust, nedreptăţind una dintre tabere. Respectiv, ar sfida adevărul, logica şi bunul simţ, în varianta invalidării referendumului. Dar, ar sfida legea şi argumentele juridice, în varianta validării.

Conform datelor oficiale prezentate de Institutul de Statistică şi de Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate, coroborate şi cu rezultatul scrutinului din 2003, rezultă că, în REALITATE, populaţia votantă a României este DECISIV mai mică decât cea din listele electorale. Adică, referendumul trebuie validat.

Legea spune, însă, că la referendum participă cei înscrişi în listele electorale întocmite de Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Curtea Constituţională nu este un Sfat al Poporului, care Sfat ar trebui să cântărească toate argumentele prezentate de părţile interesate înainte de judecarea unui caz de constituţionalitate. Curtea Constituţională trebuie să constate doar dacă legea este respectată. Verdictul Curţii trebuie să fie în litera legii, a Constituţiei, şi abia apoi în spiritul ei. Legea fiind clară, în acest caz, spiritul legii, respectiv numărul REAL al electorilor, cad în plan secundar, câtă vreme nu există un argument INDUBITABIL, care să invalideze listele electorale. Or, listele de la INS şi CAS sunt argumente solide, dar nu indubitabile, din păcate.

Totuşi, invalidând referendumul, inclusiv judecătorii Curţii ar şti că au dat un verdict absurd, incorect, de vreme ce noi toţi suntem conştienţi cum stau, în real