S-a stricat broasca Atra. La o uşă de bani mulţi. Şi eu m-am chinuit. Şi chiriaşii s-au chinuit. Şi eu m-am hotărît să schimb uşa. Nu mai suportam broasca, uşa, casa, chiriaşii. Şi merg la Bricolage, unde mi s-a părut că-i cea mai ieftină uşă. 3 milioane juma plus încă un milion juma montajul. Cinci milioane. Şi iau uşa pe căruţ, şi cheamă omul de la Bricolage monteurii. Şi vin monteurii şi mă întreabă: ce uşă am? Am. Arată cheia! Arăt cheia. Cum, dom’le, asta-i uşă de ’jde milioane, vrei s-o schimbi c-o tablă? Nu se poate! Hai, ţi-o reparăm noi! Şi mergem la locul faptei. Dacă-mi dau în cap şi-mi iau banii şi uşa? Dacă-mi iau banii şi uşa veche? Nu, nu le-o dau, înţeleg că e preţioasă. Nu dau! Eu care voiam să scap cît mai repede. Nu dau! Dar mustăciosul şi puştiul tatuat se scarpină în cap: de afară merge, dinăuntru, nu! Scot broasca, o pun la pămînt! Cum să dai, dom’le, aşa uşă? Şi iar fluieră. Tînărul cîntă:

DE ACELASI AUTOR Oh, porcule, cît de mult ţi-am dus dorul! Piaţa duminica de dinainte de Crăciun Vizavi de Eneida Vai de oasele noastre! Sîntem urşi„Dragă Miruna, îţi spun printre şoapte

Îmi place cămaşa ta de noapte,

Dar, mai ales, vreau să-ţi dau de ştire

Să mi-o laşi ca amintire,

Să mi-o laşi ca amintire.“

Ce mă fac? Dom’le, te duci la „Dunărea“ cu broasca şi-ţi iei una de acolo. Le dau 30 de lei, plec cu broasca Atra după mine. Dacă m-au trimis la plimbare şi mă pradă? Ce mă fac? Vin chiriaşii şi eu n-am ce să le ofer. E cald! Sufocant şi broasca Atra e tot mai grea. N-are cămaşă de noapte! Nu avem, zice tipa de la „Dunărea“. Firesc. Intru în prima chelărie. Un expert cu păr cărunt mă ia la rost: bă, tu ai umblat la cifru, n-am ce-ţi face! N-am umblat! Ai umblat, neruşinaţilor, n-aveţi respect! Şi-mi dă telefonul unuia care mi-o repară sigurrrrrr! Broasca Atra ascultă la mine cum vorbesc cu un necunoscut blajin