Pentru a face faţă discuţiilor stârnite de Dosariadă (campania de „demascare“ a foştilor Informatori), recitesc Fantomele lui Pacepa, carte scrisă şi publicată de un fost ofiţer DIE sub pseudonimul Gheorghe Ionescu Olbojan. De la primele pagini, îmi dau seama: nu numai că am citit-o, dar şi am subliniat-o în pasajele esenţiale. Ca de obicei nu-mi mai amintesc nici măcar dacă am ţinut-o sau nu în mâini. Memoria îmi joacă feste. Chestie benefică: o pot relua acum ca şi cum aş parcurge-o în premieră. Un avantaj de netăgăduit, dacă mă gîndesc că revin asupra ei cu experienţa lecturilor intense din ultimul timp, prilejuite de Marea Deconspirare. O citesc noaptea târziu, lungit în pat, chitind c-ar fi bună de somnifer. O greşeală, desigur. Pe post de somnifer ar fi nimerită o carte greoaie, obositoare şi plicticoasă. Nu e cazul celei semnate de Gheorghe Iancu Olbojan. Şi pe măsură ce înaintez în lectură, îmi dau seama de unde-l ştiu pe autor. Când am luat cartea din raft eram convins că-l ştiu de la „Suplimentul literar-artistic al Scînteii tineretului”. Confundam – cred – Olbojan cu Rogojanu, un alt colaborator de talent de pe vremea SLAST-ului. Aşa cum el însuşi mărturiseşte în carte, Gheorghe Ionescu Olbojan a debutat la „Expresul” din 1990 de sub conducerea mea. Se cunoştea cu Cornel Nistorescu dinainte de 1989. Adus la subsemnatul, l-am pus la treabă, astfel că, în scurt timp, a stârnit vâlvă, publicând în premieră dezvăluiri despre ramura externă a Securităţii. Explicabil tărăboiul provocat de serialul său din „Expres”. La vremea respectivă, prin piaţa publică făcea ravagii isteria antisecuristă şi anticomunistă. Daţi la fund, foştii ofiţeri de Securitate nu îndrăzneau să zică nici pâs. E drept, unii se apucaseră rapid de afaceri, ştiind mai mult decât noi, bieţii gazetari, că la orizont crapă de ziuă a Capitalism. Alţii se grăbiseră să se pună în slujba noil