„Chiar aici ne primeau paznicii, erau nişte căsuţe de paiantă în zona asta, acum s-a modernizat. Eram fie azvârliţi cu cătuşe la mâini sau lanţuri la picioare, fie aruncaţi ca nişte pachete legate fedeleş – asta dacă eram consideraţi mai periculoşi. O dată am intrat şi eu în categoria asta... Deci bun venit – sau rău venit – la Jilava!“.

Urarea vine de la Marcel Petrişor, scriitor, fost deţinut poltic. A petrecut 13 ani în temniţele comuniste, din care 4 la rând aici. Nu în Jilava proaspăt vopsită, flancată de Jeep-uri cu de mâncare, ci în temutul Fort 13 – fost depozit de muniţii pe vremea lui Carol I, apoi închisoare politică, acum loc de pelerinaj.

Gardienii se retrag discret – ghidul de azi nu are nevoie de asistenţă, cunoaşte Fortul cu ochii închişi. Ba chiar mai bine aşa; duşmanii regimului de altădată erau aduşi noaptea, cu ochelari de tablă stânși bine. Recunoşteau puşcăria după miros, sunete, numărul paşilor până la camera de anchetă. Odată trecuţi prin bătaia de primire, li se tăiau lanţurile, apoi erau îndesaţi în beciuri supraaglomerate. Ascultaţi varianta audio Un reportaj de Ioana Haşu

Închisoarea prin care au trecut toţi

Un grup de studenţi, câţiva tineri cercetători ai istroriei recente şi doi-trei jurnalişti, roim în jurul fostului deţinut. Cu toţii participanţi la o Şcoală de vară organizată de Centrul de Studii în Istorie Contemporană, la iniţiativa unui alt tânăr, Alin Mureşan:

„Fiind închisoare de tranzit, pe aici au trecut cam toţi deţinuţii politici din România. În momentul în care se făceau transferuri dintr-o închisoare în alta, uneori între procese, alteori chiar între anchete, deţinuţii ajungeau aici. Puteau să stea de la câteva ore, la câteva luni. Probabil cu excepţii de numărat pe degete, toţi cei încarceraţi pentru motive politice în perioada 1948-1964, au trecut prin Jilava.“ La 29 de ani, Ali