În timp ce zona euro tinde spre unificare, Marea Britanie nu știe cum să se separe mai repede.
«Dați frâu liber Europei!“ a strigat Winston Churchill la finalul discursului său luminat pledând pentru crearea Statelor Unite ale Europei, ținut în 1946, la Zürich. Comunitate din care, însă, Marea Britanie nu urma să facă parte, întrucât era încă imperiu și controla și statele din Commonwealth. Totuși, Churchill a afirmat că atât Marea Britanie, cât și alte țări aflate într-o poziție similară „trebuie să fie prietenii și aliații noii Europe“. Orgoliul lui Churchill se regăsește acum, chiar dacă în mai mică măsură, în apelul Regatului Unit către zona euro de a urma pașii logici ai integrării și de a salva moneda unică - toate, atâta timp cât Marea Britanie nu este implicată. Doar că, în timp ce Winston Churchill este adesea văzut ca unul dintre precursorii proiectului european, David Cameron devine pe zi ce trece unul dintre dușmanii acestui proiect.
Pe de o parte, Cameron are imaginea unui personaj enervant și plin de sine, cu atât mai mult cu cât economia țării sale arată, cel puțin în termeni de datorii și deficit, mai rău decât cea a Franței, de exemplu. Este posibil ca, prin atitudinea afișată, Cameron să îi ia și pe ceilalți ostatici, prin condiționarea acceptării inițiativelor pro-integrare de acordarea de libertăți sporite Marii Britanii în raport cu UE.
Euroscepticii se agită de ceva vreme să obțină autorizația de organizare a unui referendum pe tema ieșirii Marii Britanii din Uniune. David Cameron tot spune că nu este partizanul exitului, ci că pur și simplu vrea să renegocieze termenii apartenenței la clubul european. Luna aceasta, în toiul discuțiilor privind reîmpărțirea puterilor în cadrul UE, ministrul de externe William Hague a lansat un audit privind amestecul Bruxelles-ului în treburile interne al Marii Britanii.
În paralel, minist
