De la Moscova, proclamată de ruşi „a treia Romă“, soseau în Ţările Române pictori de icoane pentru biserici şi danii bogate pentru mănăstiri.

După decăderea Romei, centrul de greutate al lumii politice antice s-a mutat la Est. Constantinopolul, fostul Byzantium, botezat după numele împăratului Constantin, a devenit „a doua Romă". Supremaţia celui mai important oraş european al Evului Mediu a durat până în 1453, odată cu asediul reuşit al sultanului Mehmet al II-lea Cuceritorul. Din secolul al XV-lea, ruşii au proclamat existenţa unei „a treia Rome" - Moscova.

Biserica Ortodoxă Rusă s-a desprins treptat de Patriarhia de la Constantinopol. În 1448, în timpul ţarului Ivan al III-lea (1462-1503), Iona a fost instalat în fruntea Mitropoliei Moscovei şi a Toată Rusia. Apoi, după 141 de ani, la insistenţele lui Boris Godunov, cumnatul ţarului Teodor I, patriarhul Ieremia al II-lea al Constantinopolului l-a recunoscut pe primul patriarh rus, Iov (1589-1605). Aşadar, începând de-atunci, au existat cinci patriarhi, la Constantinopol, Ierusalim, Alexandria, Antiohia şi Moscova. Un alt moment important s-a petrecut în 1686, când Mitropolia Kievului a fost „înghiţită" de Patriarhia Moscovei. În aceste secole, influenţa şi prestigiul bisericii ortodoxe ruse au crescut în Estul Europei. Ortodocşii din Balcani cereau bani, protecţie sau pictori Patriarhului de la Moscova şi ţarului.

Import de pictori ruşi

În Evul Mediu, pictorilor ruşi li se dusese faima peste mări şi ţări. Urmaşii lui Andrei Rubliov erau apreciaţi pentru stilul elegant şi maniera liberă de a trata temele religioase. Cei mai talentaţi zugravi şi iconografi erau chemaţi la curtea ţarului, fiind împărţiţi în două categorii, cei cu leafă şi cei „tocmiţi" temporar, la anumite lucrări. Uneori, li se comandau icoane şi din străinătate. Aşa au procedat, în câteva rânduri, în secolul al