Elena a absolvit, înainte de 1989, Liceul pedagogic. A lucrat un an la o casă de copii, după care a intrat la Facultatea de limbi clasice. După ce a absolvit-o (după Revoluţie), cu note excepţionale, s-a angajat suplinitoare la o şcoală din periferia Bucureştiului. Salariul mic, de profesor de latină debutant (dar foarte bun!), acoperea cu greu chiria unei camere din tot felul de apartamente sordide găsite prin agenţii suspecte sau recomandări îndoielnice. Drămuia cu grijă fiecare leu, astfel încît să-i ajungă, o dată pe lună, de un bilet la teatru sau la film. Ani în şir, viaţa ei părea controlată de vatmanii care se hotărau cu greu să urnească tramvaiele de la capul de linie, de discuţiile rîncede din cancelaria prăpădită şi prost iluminată, de frigul îndurat în aşteptări lungi ale troleelor sau de căldura înăbuşitoare din autobuze, de funcţionarii care abia deschideau gura ca să furnizeze informaţii parţiale, de teama că noul proprietar ar putea s-o dea afară pentru că tocmai i-a sosit o nepoată din provincie sau pentru că Elena nu are suficienţi bani să plătească majorarea subită a chiriei.

DE ACELASI AUTOR Moş Crăciun cu ATV Scriitori cu corp No comment Un proiect curajosA emigrat în Canada. Cu bani foarte puţini, cît să-i ajungă să-şi cumpere periuţă de dinţi, o conservă de carne şi să-şi plătească prima chirie. Slujbele ocazionale, pe care le-a găsit, i-au permis să închirieze un apartament decent. După cîtva timp, s-a angajat ca asistent de manager la una dintre cele mai prestigioase edituri din Canada. Încet-încet, a început să capete controlul asupra propriei vieţi: pentru prima oară îşi putea permite să se gîndească la pasul următor, la vise de împlinit, la o rutină tihnită, neameninţată de toanele şi ifosele proprietarilor, ale şoferilor, vînzătorilor, funcţionarilor, poliţiştilor, miniştrilor etc. Salariul primit de la editură, nu foarte mare,