Am vorbit acum cîtva timp despre un interesant studiu al d-lui Paulhan asupra „prostiei la om“; d-l Paulhan stabileşte, după cum s-a văzut, că prostia provine mai cu seamă din pretenţie.
Nu mai încape îndoială că un zidar, care se ţine de meseria sa şi nu se amestecă în lucruri pe care nu le poate pricepe, nu se va expune niciodată a fi tratat de prost; din contră, dacă-şi va exercita meseria sa cu conştiinţă şi cu iscusinţă, se va putea cu drept cuvînt spune de dînsul, că e un zidar inteligent. Îndată ce însă zidarul nostru se va amesteca în cestiuni înalte economice şi va căuta să le dezlege fără a fi dobîndit mai înainte cunoştinţele trebuincioase, cu alte cuvinte, îndată ce-l va apuca boala pretenţiei, toată lumea va spune despre dînsul că e un „prost“.
DE ACELASI AUTOR Politică şi cultură Prostia în viaţa noastră publică Grămătici şi măscărici Politică şi literaturăDupă cum vedem, prostia e un lucru foarte relativ; un om e prost sau nu, după cum e plin sau lipsit de pretenţie. Aşa fiind, nu e de mirat că întîlnim prostia chiar la oameni de altminteri deştepţi şi înzestraţi cu o cultură mai deosebită. Nimeni bunăoară n-ar îndrăzni să atribuie calificativul întrebuinţat aşa de des de d-l Paulhan unui mare număr de persoane, care fac parte din opoziţie, dacă toate aceste persoane s-ar ţine cu modestie de profesiunile lor şi nu ar voi să iasă cu orice preţ la iveală. Cînd mai toate aceste persoane însă nu strălucesc, în activitatea lor de toate zilele, prin nici un talent sau o însuşire deosebită, e din parte-le o dovadă netăgăduită de pretenţie, din momentul ce se aruncă în luptele politice, scot gazete şi-şi dau o osteneală nemaipomenită să convingă lumea că sînt oameni politici şi că lor ar trebui să li se încredinţeze frînele guvernului.
Pentru a face pe lume să creadă că eşti om politic, nu e de ajuns să o spui singur, înainte de toate treb
