Lunile trecute, judeţele de jos ale Olteniei, o parte a judeţului Oltul şi întreg judeţul Teleorman au fost bîntuite, acesta din urmă într-un mod înfiorător, de epidemia variolei. Astăzi încă, deşi răul merge descrescînd, mulţumită măsurilor energice pe care le-a desfăşurat serviciul sanitar, nenorocitele populaţiuni dela ţară dau o mortalitate extraordinară din cauza flagelului.
Alarmat de această stare nenorocită de lucruri, serviciul sanitar central a pornit inspecţiuni peste inspecţiuni, şi ce a descoperit pînă în sfîrşit? că în judeţul Teleorman, mai cu seamă, de vreo 17-18 ani niciodată nu s-a aplicat regulamentul pentru vaccinare; că rapoartele serviciului sanitar local în privinţa numărului vaccinărilor erau toate arbitrare şi prin urmare fictive; că cifrele arătate, privitor la numărul copiilor vaccinaţi, nu erau decît închipuite de către acei ce erau datori să execute vaccinarea.
Aproape douăzeci de ani prin urmare nu s-au vaccinat în Teleorman nici 5 la sută din cîţi se declarau de serviciul respectiv ca atari. Aşa, se înţelege dela sine ce favorabil teren a găsit epidemia; fireşte că succesul strălucit al variolei era mai dinainte garantat de onesta activitate a serviciului medical public. Dar, va zice cineva, oamenii prepuşi la serviciul medical din localitate au fost nişte criminali cînd au minţit astfel, căci, din neîndeplinirea datoriei lor, din minciunile oficiale cu care ascundeau aceea abatere a lor, a rezultat pieirea atîtor copilaşi, mai fericiţi poate aceia chiar, decît cei ce scăpînd de moarte au rămas infirmi, orbi, surzi, tîmpi!
Dar ar trebui o pedeapsă exemplară pentru acei ce au cauzat atîta rău! Şi ce făceau dacă nu se ocupau cu datoria lor, acei oameni? Pentru ce, în ce scop au desăvîrşit ei această infamie contra vieţii atîtor nenorocite familii? Pînă aici! zicem noi. Cum e poate astfel acuza nişte oameni nevinovaţi.
